Constantin Alexa

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Încercând sã rãspund la întrebarea ”De ce nu are România o economie de piaþã funcþionalã?Ò, am ajuns la concluzia cã din cel puþin trei motive:

Ñ pentru cã proprietatea privatã nu este dominantã în economie ºi nici nu va fi multã vreme de acum înainte, dacã nu vom schimba cadrul legislativ ºi metodele de privatizare.

Acesta ar fi primul motiv.

Sã vedem cum se face astãzi privatizare în agricultura României.

1. Se privatizeazã numai activele fostelor I.A.S.-uri ºi asociaþii intercooperatiste, nu ºi pãmântul, care rãmâne la Domeniile Statului. ªi nu înþeleg de ce, din moment ce s-a dovedit cã, în economia de piaþã, statul este cel mai prost administrator. Cum altfel s-ar putea explica falimentul în care se aflã astãzi economia de stat agricolã din România?

2. Primarii condiþioneazã punerea în posesie ºi eliberarea titlurilor de proprietate persoanelor care beneficiazã de Legea nr. 1 numai dacã acestea concesioneazã terenurile în favoarea consiliilor locale. Consiliile locale ar urma sã reînfiinþeze fostele I.A.S.-uri sau ceva asemãnãtor. În orice caz, aceeaºi Mãrie, cu altã pãlãrie!

3. Taxele de participare la licitaþie ºi garanþiile de participare sunt enorme: 25Ñ30 de milioane lei pentru un caiet de sarcini, 800Ñ900 de milioane lei garanþie în bani cash pentru participare la licitaþii.

De ce sunt aºa de mari aceste taxe? Pentru cã salariile birocraþilor din Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor sunt finanþate din aceste taxe. Bugetul statului nu are bani sã le plãteascã salariile, ºi atunci ei pun aceste taxe exorbitante, ca sã înlãture competiþia.

4. Fãrã a exagera cu nimic, sãptãmâna trecutã am constatat cã un director din Direcþia concesionãrii nu ºtie care este patrimoniul statului pe care îl administreazã, nu ºtie cât s-a privatizat, nu ºtie cât mai este de privatizat, nu ºtie ce s-a concesionat, cât s-a arendat ºi cât mai este de concesionat ºi arendat. Director în Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor! Nu exagerez.

4. Preþurile de pornire a licitaþiilor sunt stabilite în raport cu valoarea contabilã a activelor, ºi nu în funcþie de valoarea de piaþã a acestor active. Aceste preþuri contabile îi descurajeazã pe investitorii potenþiali. În plus, acestea includ ºi datoriile fermelor de stat la bãnci, la stat ºi la alte instituþii. ªi atunci, dacã ferma a lucrat pe pierdere, pe datorie, cum se spune, fãrã profit, întrebarea este: ”Din ce va plãti investitorul datoria fermei faþã de Banca Agricolã, dacã nu o poate plãti din profitul obþinut? Nu se expune el, oare, în mod deliberat riscului falimentului?Ò

Iatã încã un motiv pentru care economia de piaþã nu este funcþionalã în România.

5. Preþurile produselor agricole, în comparaþie cu preþurile produselor industriale, pentru tractoare, combine, alte utilaje agricole, nu stimuleazã investiþiile în agriculturã. Industria produce mult prea scump pentru preþurile care pot fi obþinute pe produsele din agriculturã. Foarfecele preþurilor se deschide tot mai mult. Corelaþia optimã dintre preþurile produselor industriale ºi ale celor agricole ar trebui sã fie dictatã de piaþã, de forþele pieþei, de cerere ºi ofertã, dar piaþa nu funcþioneazã în România, ºi atunci ar trebui sã intervinã statul, mai ales dacã statul se considerã social-democrat.