ªtefan Baban

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Interpelarea este adresatã domnului ministru Dan Popescu, ministrul industriei ºi resurselor, ºi se referã la mobila româneascã.

Acesta era cuvântul de ordine înainte de Õ89 ºi imediat dupã Ñ mobila noastrã româneascã. Noi, toþi românii, aveam conºtiinþa celui mai puternic ºi mai invincibil produs românesc pe piaþa marii Europe. ªtiam cã mobilierul clasic sculptat reprezintã faima industriei mobilei româneºti. Puþini ºtim, însã, cã acest mobilier era faimos, dar nu pe piaþa de Vest, ci pe piaþa U.R.S.S., C.S.I., unde sculpturile somptuoase aveau mare cãutare.

Pânã în Õ95, raportul pieþei externe era de 80% pe piaþa C.S.I. ºi de 20% pe Europa de Vest. În urma pierderii prin Siberia a unor garnituri de mobilã ºi a scandalurilor adiacente, producãtorii traºi pe sfoarã ºi-au schimbat direcþia spre piaþa de Vest, mai pretenþioasã calitativ ºi poate mai simplã.

Ca atare, producãtorii români ºi-au schimbat structura sortimentalã, au fãcut investiþii de miliarde, dar rentabilitatea mult doritã nu se regãseºte la nivelul ramurii. De ce? Punctual, motivele sunt acestea: preþurile materiei prime, energie ºi lemn, impuse de monopolurile TERMOELECTRICA ºi ROMSILVA, modernizãrile subþiri, dar cu eforturi imense, exportul la preþul de nimic al cherestelei de cea mai bunã calitate, lipsa oricãrui sprijin guvernamental de promovare, lipsa unor politici coerente de ramurã, birocraþia etc. În plus, pentru cei 200 de mii de români care lucreazã în aceastã ramurã, cu o pondere de 7% în exporturi, salariile sunt de mizerie, penultimele în ierarhia veniturilor salariale din România.

Cu toate acestea, frumuseþea mobilei româneºti îþi taie rãsuflarea, iar sãrãcia acestei industrii te duce în comã profundã.

Rãspunde domnul secretar de stat Romulus Moucha.