Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·26 decembrie 2002
Dezbatere proiect de lege · respins
Cristina Tarcea
Discurs
Vã mulþumesc, domnule preºedinte.
Interpelarea formulatã de domnul senator Acatrinei viza situaþia litigiilor statului român la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
Am sã încerc sã rezum rãspunsul, care este destul de lung. ªi am sã relatez faptul cã, hotãrârile pronunþate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în care s-au constatat violãri ale drepturilor garantate de Convenþia europeanã, vizeazã douã situaþii atunci când vorbim de imobile naþionalizate, situaþii în care s-a constatat încãlcarea ºi a dreptului de proprietate ºi a dreptului de acces la o instanþã de judecatã ºi la un proces echitabil, ºi hotãrâri care vizeazã doar încãlcarea dreptului de acces la o instanþã de judecatã.
Deosebirea dintre cele douã categorii de hotãrâri constã în faptul cã în prima situaþie instanþele interne restituiserã prin hotãrâri definitive ºi irevocabile aceste imobile, hotãrârile fiind apoi desfiinþate, anulate prin recursuri în anulare. În a doua situaþie, instanþele respinseserã cererile prin care s-a solicitat restituirea acestor imobile.
Este adevãrat cã statul are dreptul de regres asupra persoanelor care s-au fãcut vinovate de constatarea unei încãlcãri de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, dar acest drept de regres al statului este relativ recent reglementat. Este vorba de Ordonanþa Guvernului 94/1999, adoptatã prin Legea nr. 87/2001 ºi, conform principiului neretroactivitãþii legii civile, nu se poate antrena rãspunderea civilã a persoanelor vinovate decât dupã data intrãrii în vigoare a acestei ordonanþe. Or, cazuistica de la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului vizeazã o situaþie de fapt care s-a petrecut anterior acestui moment. Este vorba de anii 1994, 1995, 1996, 1997. Prin urmare, aceastã posibilitate a dreptului de regres nu exista. Totuºi, au fost foarte mult mediatizate ºi s-a fãcut foarte multã publicitate pe cauzele care au fost pierdute de cãtre statul român la Curtea Europeanã. Existã, totuºi, multe cauze ºi multe situaþii delicate, unde statul român a câºtigat la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului sau, chiar Ð vorbim despre cauze naþionalizate Ð cauze care au fost soluþionate prin remedierea pe plan intern. Este vorba de 27 de cauze care au avut ca obiect imobile naþionalizate ºi, ca urmare a soluþionãrii lor pe plan intern, prin intermediul unei noi acþiuni în revendicare sau prin procedurã administrativã prevãzutã de Legea nr. 10/2001, Curtea Europeanã a dispus radierea de pe rol.
Mai trebuie subliniat faptul cã este extrem de dificil la ora actualã a se soluþiona pe cale amiabilã o astfel de cauzã pentru cã, din pãcate, începând cu perioada 1996, 1997, chiar 1998, imobilele care au fãcut obiectul litigiilor la Curtea Europeanã au fost înstrãinate foºtilor chiriaºi ºi, prin urmare, nu mai este posibilã restituirea în naturã a acestor imobile.
Totuºi, în urma eforturilor depuse de Guvernul României, prin agentul guvernamental care îl reprezintã pe acesta la Curtea Europeanã, au fost ºi situaþii Ð destul de puþine Ð prin care s-a reuºit soluþionarea pe cale amiabilã ºi restituirea în naturã a acestor imobile.