Mihai Vitcu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Intervenþia mea se intituleazã ”Drama învãþãmântului românesc în pragul mileniului al III-leaÒ.

Într-o zi mohorâtã de vineri a acestui început de septembrie porneau neîncrezãtori spre ºcoalã, sub privirile triste ale pãrinþilor ºi bunicilor, sute de mii de copii. Alãturi de ei pãºeau cu acelaºi ”entuziasmÒ educatori, învãþãtori ºi profesori.

Pe toþi îi aºtepta ºcoala, o ºcoalã mizerã, lãsatã în voia sorþii de cei care trâmbiþeazã pânã la surzenie succesul reformei.

Printre ei, marele filosof în viaþã Andrei Marga, cel care, ce viseazã noaptea, povesteºte ziua, cum cã paha-

rul reformei a trecut de jumãtate ºi nu mai este mult Ð spunem noi Ð pânã când, revãrsându-se, numãrul analfabeþilor va depãºi numãrul ºtiutorilor de carte.

Vorbind de fel de fel de rute ale învãþãmântului românesc, începutul anului ºcolar l-a gãsit pe domnul Marga pe ruta Gorjului, în timp ce preºedintele Constantinescu, scârbit de atâta bine, a luat calea Banatului ºi puþin a lipsit sã nu treacã în Iugoslavia sã le povesteascã copiilor de acolo despre grija liderului regional pentru viitorul luminos al Statelor Unite ale Europei.

Peste tot au fost întâmpinaþi de zâmbete schimonosite de durere, de durerea unei naþii ce nu-ºi gãseºte liniºtea fireascã într-un domeniu ce în mod firesc ºi normal ar fi trebuit sã domine inteligenþa, acþiunea, progresul, reforma, dacã vreþi, dar o reformã eficientã, înþeleasã ºi suportatã atât de elevi, cât ºi de profesori.

Despre ce reformã poate fi vorba în învãþãmântul românesc, când de trei ani ºi ceva încoace asistãm la o bâlbâialã generalã, la fel de fel de mãsuri publicate în zeci de buletine informative ale Ministerului Educaþiei Naþionale, mãsuri care, majoritatea, încalcã în mod flagrant Legea învãþãmântului, Statutul personalului didactic, legi organice sau legi ordinare ale þãrii. Despre ce reformã poate fi vorba când n-a existat examen important în aceastã perioadã care sã nu fie contestat într-o formã sau alta pentru viciile de formã sau de conþinut? Atât examenele de capacitate, cât ºi examenele de bacalaureat, precum ºi sistemul de admitere în licee ºi facultãþi n-au darul de a promova valoarea ºi competiþia. Competiþia ºcolarã reprezintã un nonsens pentru actuala coaliþie guvernamentalã.

Despre ce reformã poate fi vorba când mii de oameni au fost eliminaþi din sistemul de învãþãmânt, profesorii devenind oameni de serviciu în ºcoli, iar oamenii de serviciu devenind ºomeri?

Despre ce reformã poate fi vorba când sute ºi mii de copii abandoneazã ºcoala datoritã condiþiilor materiale precare? Ridicolul situaþiei este acordarea aºa-ziselor burse sociale, care se ridicã la ”colosalaÒ sumã de 50.000 lei, în timp ce un elev intern are nevoie de minima sumã ce depãºeºte cu mult milionul de lei pe lunã?

Totul este croit pentru a se crea haosul general, în care cei ºmecheri sã domine gloata neºtiutoare de carte. Ceea ce este mai trist este faptul cã pe fondul acestui haos atotcuprinzãtor s-a generalizat aproape fenomenul corupþiei ºi al hoþiei, pornindu-se de la Ministerul Educaþiei Naþionale, continuându-se la inspectoratele ºcolare ºi ajungându-se chiar la nivelul unitãþilor ºcolare.