Petru Bejinariu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Intitulez declaraþia de azi ”O nouã eroare în diplomaþia românãÒ.

Recent, s-a încheiat Tratatul dintre România ºi Republica Moldova, adicã ”Tratatul româno-românÒ, un demers al înveºnicirii înstrãinãrii Basarabiei, cum spune un distins reprezentant al Asociaþiei Mondiale Pro Basarabia ºi Bucovina.

Necesitatea încheierii acestui tratat este susþinutã de cãtre experþii Ministerului Afacerilor Externe prin apelarea la cerinþele impuse de Uniunea Europeanã ºi N.A.T.O., douã structuri la a cãror aderare ºi-a pus candidatura ºi România încã de pe vremea guvernãrii P.D.S.R.

Nemulþumirile noastre privesc tratatul, privesc graba parafãrii tratatului, dar mai cu seamã absenþa din acest document diplomatic a menþionãrii ºi condamnãrii Pactului Ribbentrop-Molotov, deºi, la interpelarea noastrã din 13 decembrie, domnul secretar de stat Rãzvan Ungureanu a rãspuns cã sublinierile sunt în proiect. Înseamnã cã ºi cuceririle au fost slabe.

Dupã cum se cunoaºte, pactul acesta, semnat la 23 august 1939, cuprindea ocuparea Basarabiei, alãturi de alte teritorii, de cãtre Uniunea Sovieticã. În art. 3 al protocolului secret era menþionat: ”În privinþa Europei sudestice, partea sovieticã subliniazã interesul pe care îl manifestã pentru Basarabia. Partea germanã îºi declarã totalul dezinteres politic faþã de acest teritoriuÒ. Acest secret nu a durat mult, deoarece, în sovietul suprem, Molotov a declarat cã Uniunea Sovieticã nu recunoaºte unirea Basarabiei cu România. Au urmat momentele grele pentru români provocate de ultimatumul sovietic din 1940. Aºa a fost ruptã aceastã parte de þarã din trupul întreg al României.

A nu condamna acest pact înseamnã a fi de acord cu el. Noi nu putem ºi nici nu avem dreptul sã sãrim peste un moment atât de dureros din propria noastrã istorie.

Iatã, românii dintre Prut ºi Nistru, silnic dezlipiþi de patria-mamã ºi înregimentaþi în noua þarã, au suportat mari nedreptãþi ºi mari violenþe. În anii 1946-1947 au murit de foame peste 1.400.000 de români. Jumãtate de milion au fost arestaþi, judecaþi ºi întemniþaþi, iar peste 800 de mii de cetãþeni din Republica Moldova au fost deportaþi în îndepãrtatele zone ale Siberiei, de unde n-au mai venit. Au fost interzise folosirea limbii române ºi a manifestãrilor culturale româneºti. Anual au fost aduºi circa 40 de mii de ruºi, ucraineni, bieloruºi etc. pentru grãbita deznaþionalizare a Basarabiei.

Mihail Sadoveanu, în urma mai multor drumuri prin Basarabia, scria: ”Pe pãmântul ei au curs atâtea lacrimi ºi sânge, a fost atâta încãlcare ºi atâta silã, încât privirile ºi cântecele urmaºilor au rãmas tristeÒ. Dacã aceasta este istoria acelui blestemat pact Ribbentrop-Molotov, cu urmãri atât de grele pentru români, se cuvine sã-l menþionãm în orice document diplomatic, în orice împrejurare ºi în orice evocare privind Basarabia spre neuitare ºi spre condamnare. Nici în Tratatul politic de pazã dintre România ºi Ucraina, parafat, semnat ºi ratificat de actuala putere, nu este menþionat ºi condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, iar urmarea de bazã este foarte bine cunoscutã: accentuarea procesului de deznaþionalizare în toate comunitãþile româneºti. Se cuvine, aºadar, ca niciodatã sã nu uitãm cã istorie înseamnã cunoaºtere, neuitare ºi previziune.