Justin Tambozi

Vã mulþumesc. Domnule preºedinte Ioan Doru Tãrãcilã, Stimaþi colegi senatori,

Ne amintim cã în 1990Ð1996 guvernanþii îºi propuneau sã readucã economia româneascã la nivelul aceleia din 1989, considerând cifrele Ñ poate exagerate, poate nu Ñ ale bilanþului economic pe 1989 cu punctul zero, de la care sã realizeze o creºtere economicã cât de cât. Visuri frumoase, spunem noi. Numai cã în anii ce au urmat s-a vândut tot ce era de vândut. S-a ajuns la falimentarea unor ramuri ale economiei naþionale care erau rentabile nu numai prin volumul de producþie sau desfacere la export, ci ºi prin utilarea lor. Au fost fãcute privatizãri fãrã nici o noimã. Unele unitãþi mari au fost vândute bucatã cu bucatã, altele au fost lãsate sã sucombe din lipsã de materii prime sau comenzi de desfacere a produselor. În fine, mulþi din cumpãrãtorii sau investitorii strãini s-au dovedit firme fantomã ori ”investitoriÒ pãguboºi care au cumpãrat societãþi comerciale româneºti nu spre a le retehnologiza, dezvolta, ci spre a le revinde ca active ori a le desfiinþa.

Nici în anii crizei mondiale 1929Ð1933, România nu a fãcut atari concesii grave firmelor strãine ºi, dacã a concesionat telefoanele unei unitãþi suedeze, nu a vândut pachetul majoritar, dar faptul cã, dupã criza mondialã, nu a plãtit suedezilor în întregime datoriile, a dus, cum se ºtie, la situaþia paradoxalã ca acea infimã sumã restantã sã creascã prin dobânzile aferente pânã în prezent la o sumã enormã, incredibilã.

Vã rog sã meditaþi ce s-ar întâmpla dacã în viitor statul român va vrea sã reia de la societatea greacã pachetul majoritar asupra telefoanelor, pe care îl deþine în prezent, pentru a stopa creºterile nejustificate, în galop, pretinse ca taxe asupra abonaþilor români.

Are statul român în vedere faptul cã prin privatizãri pãguboase vinde viitorul însãºi al României?! Generaþiile ce vin se vor speti sã plãteascã greºelile fãcute în aceºti ani.

Cât priveºte nemulþumirile venite din rândurile populaþiei, ale ºomerilor, dar ºi ale sindicatelor, adicã a celor care mai lucreazã încã în unitãþile ce au mai rãmas ºi care nu vor sã fie aruncaþi pe drumuri, Guvernul le fluturã niºte infime procente de creºtere economicã, dar nu faþã de 1989, ci faþã de anul trecut.

Cum în perioada interbelicã portul Constanþa era un barometru al creºterii economice, experþi, ca Vãcãroiu, Stolojan sau Remeº, ar trebui sã ne spunã comparativ, de exemplu, care a fost volumul exporturilor prin acest port maritim în 1999 faþã de 1935Ð1936 ºi de ce în 1936 exportul era de 80% ºi importul de 20%, iar acum este invers?! Pare incredibil, dar România nu mai este nici pe departe þara grâului ºi a petrolului cum era, cãci, iatã, va trebui sã importãm cereale, iar în privinþa carburanþilor vedem cã navele româneºti de pe Dunãre, Sindicatul navigatorilor fluviali, protesteazã cã se impun taxe exorbitante ºi motorina costã la noi dublu faþã de alte þãri riverane.