Frunda Gyšrgy

## Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

La dezbateri generale doresc sã iau cuvântul ºi, dacã îmi permiteþi, sã achiesez la punctul de vedere al ministerului ºi al doamnei senator Norica Nicolai ºi sã încerc sã argumentez în plus, cu practica constantã a recomandãrilor ºi rezoluþiilor Consiliului Europei ºi a doctrinei de drept penal internaþional.

De fapt ºi astãzi cele douã variante care sunt supuse dezbaterii pornesc de la prezumþii diferite. Una pune pe primul plan autoritatea statului, cealaltã pune pe primul plan dreptul individului, al cetãþeanului. Eu cred cã cele douã principii se pot aduce la un numitor comun ºi cred cã apãrarea autoritãþii nu trebuie fãcutã în cazul legitimei apãrãri. Legitima apãrare în acest text nu este pusã versus contra autoritãþii statului, ci este pusã pentru apãrarea dreptului meu cetãþenesc individual împotriva oricãrei încãlcãri a drepturilor mele din partea oricãrui terþ ar veni Ñ persoanã fizicã sau persoanã juridicã. În toate þãrile Uniunii Europene acesta este principiul fundamental. În toate recomandãrile ºi în toate rezoluþiile Consiliului Europei acesta este principiul fundamental. Mai mult decât atât: acest principiu îl gãsim _expressis verbis_ în Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, convenþie la care noi am aderat, care la ora aceasta este ºi lege româneascã. Conform art. 11 ºi 20 din Constituþie, ea îºi produce efectele, motiv pentru care eu, cu tot respectul pe care-l port Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri ºi într-adevãr este o temã foarte palpitantã pentru noi juriºtii, sunt pentru varianta Ministerului Justiþiei, pentru cã, iatã, în mod fericit tradiþia din România se întâlneºte cu viitorul european.

Vã mulþumesc.