Csap— Iosif

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Legea din 17 februarie 1940, mai bine zis Decretullege asupra rechiziþiilor, în art. 6 impune douã modalitãþi: rechiziþiile sub formã de închiriere, deci rechiziþii temporare, ºi rechiziþii sub formã de preluare de cãtre stat, deci rechiziþii definitive.

Pentru rechiziþiile temporare, se acordã, în conformitate cu decretul-lege, platã imediatã, în numerar sau contra unui bon de folosinþã. Deci decretul-lege nu dispune, în acest caz, de o despãgubire justã, ci dispune de o platã, o platã imediatã, care se referã în art. 8 la chirie ºi, într-adevãr, pe baza art. 8, în cazul rechiziþiilor temporare, apare ºi despãgubirea. În ce sens? În sensul de a despãgubi pentru stricãciunile ocazionale sau ocazionate.

Deci nu este vorba despre o despãgubire justã, pentru cã se vorbeºte în acest caz de rechiziþiile temporare care sunt realizate prin chirie sau prin despãgubiri, dacã s-au produs anumite stricãciuni.

În ceea ce priveºte rechiziþiile definitive Ñ ºi aici a fost citat alin. 6 din art. 6 care prevede cã imobilele nu se pot rechiziþiona decât în folosinþã, dar au fost rechiziþionate imobilele, dar numai în folosinþã ºi au fost cazuri când aceste imobile rechiziþionate nu au fost restituite.

Având în vedere acest lucru ºi uitându-ne la dispoziþiile art. 53 ºi art. 54, ºi mai ales, la art. 54, care prevede la alin. 1 lichidarea bonurilor de rechiziþie care au fost eliberate în cazul rechiziþiilor realizate definitiv, art. 54 impune lichidarea acestor bonuri de rechiziþie, în funcþie de reglementãrile cuprinse în regulamentul întocmit de Ministerul Finanþelor. Iar alin. 3 al art. 54 Ñ ºi aici este legãtura cu privire la data de 6 martie 1945 Ñ alineatul poate dispune astfel: ”neprezentarea bonului de rechiziþie la lichidare în termen de cinci aniÉÒ Deci 5 ani înseamnã februarie 1940 Ñ februarie 1945. Deci ”neprezentarea bonului de rechiziþie în termen de cinci ani de la data începerii plãþii, publicatã în ÇMonitorul OficialÈ, face sã piardã dreptul la achitarea lorÒ.

Deci aici este vorba, doamnelor ºi domnilor, de o situaþie specificã. Preluând ºi realizând rechiziþiile definitive, au fost eliberate bonurile de rechiziþie, bonuri care nu au fost achitate sau bunuri care nu au fost restituite. Dacã s-au eliberat aceste bonuri de rechiziþie, înseamnã cã imobilul a fost preluat definitiv ºi acum dispune legiuitorul. Propun iniþiatorului ºi Camerei Deputaþilor sã se þinã cont de aceastã reglementare care a deposedat, pânã la urmã, persoanele de bunurile, de imobilele de care dispuneau.

Deci eu o consider o mãsurã justã, care se încadreazã în acest principiu de a efectua reparaþii cu privire la imobilele preluate de stat, în orice mod. Vã mulþumesc pentru atenþie.