Ludovic Mardari

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Mã numesc Mardari Ludovic, sunt deputat de Timiº al Partidului România Mare.

Interpelarea mea este adresatã domnului Marian Sârbu, ministrul muncii ºi solidaritãþii sociale. Obiectul interpelãrii este urmãtorul:

Legea nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea ºi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 prevede la art. 1 urmãtoarele: ”Beneficiazã de prevederile prezentei ordonanþe persoana cetãþean român care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuþii din motive etnice, dupã cum urmeazã: É c) A fost strãmutatã în altã localitate decât cea de domiciliuÒ.

În baza acestei prevederi legale, un numãr de aproximativ 250 de cetãþeni români refugiaþi din Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena, având în prezent domiciliul în judeþul Timiº, au înaintat cereri cãtre Direcþia de muncã ºi solidaritate socialã din Timiºoara, în primãvara anului 2001. Rãspunsul pe care l-au primit în luna mai 2001 a fost nefavorabil. A urmat contestarea lui în justiþie de cãtre aproximativ 150 dintre cei 250 de cetãþeni care au depus cereri la Direcþia muncii a judeþului Timiº, contestare finalizatã la Curtea de Apel din Timiºoara în octombrie 2001 prin respingerea acþiunii. Nu acelaºi lucru s-a petrecut la Curtea de Apel din Oradea în cazul refugiaþilor care au contestat decizia Direcþiei muncii din judeþul Satu-Mare. Dupã cum se constatã, justiþia românã diferã de la judeþ la judeþ.

În februarie 2002 au apãrut Normele metodologice de aplicare a Ordonanþei Guvernului nr. 105/1999 în care la art. 2 sunt aduse clarificãri: ”Prin persoana strãmutatã în altã localitate se înþelege persoana care a fost mutatã sau care a fost obligatã sã-ºi schimbe domiciliul în altã localitate din motive etniceÒ. În aceastã categorie se includ ºi persoanele care s-au refugiat, care au fost expulzate. Dupã apariþia acestor norme metodologice, Direcþia muncii din judeþul Timiº recunoaºte drepturile legale ale refugiaþilor din Ardealul de Nord, dar modul în care o face stârneºte nemulþumiri, intenþionând sã onoreze cererile depuse din primãvara anului 2001 numai pentru cele aproximativ 100 de persoane care n-au acþionat în judecatã. Restul de aproximativ 150, care ºi-au cãutat dreptatea în justiþie, în cazul lor existând o sentinþã nefavorabilã, sunt sfãtuite sã-ºi depunã alte cereri, urmând sã beneficiaze de drepturi numai din luna urmãtoare celei în care s-a fãcut noua înregistrare.

Ca urmare, vor pierde drepturile cuvenite din primãvara anului trecut când au depus prima cerere pânã în prezent. Desigur cã aceastã nedreptate poate fi înlãturatã prin justiþie, dar, dupã pãrerea mea, ar fi o modalitate stresantã ºi obositoare pentru refugiaþi care în cea mai mare parte sunt persoane în vârstã.

Domnule ministru, având în vedere cã sentinþa nefavorabilã datã de Curtea de Apel din Timiºoara pentru cei