Cornel Boiangiu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Mulþumesc domnilor senatori pentru cã iatã cã ne aflãm în faþa unei situaþii deosebite pentru þara noastrã, situaþie în care mârlanul comunist reapare ºi încearcã sã deturneze sensul istoriei noastre din nou.

Este vorba, aºa cum ºtiþi, de atacurile numeroase la adresa Preºedinþiei, de atacurile la adresa instituþiilor fundamentale ale statului român, pentru cã nici Parlamentul nu este scutit de asta, vrând aceºti aºa-ziºi binevoitori care au lãsat 300 de mii de morþi prin gulagurile comuniste sã reaparã marea adunãturã naþionalã, cãutând sã discrediteze, deci, aceste instituþii fundamentale, democratice ale statului de drept.

De aceea, trebuie cu toþii sã ne dãm seama cã nu întâmplãtor Preºedintele României, domnul Emil Constantinescu, este þinta principalã a atacului, pentru cã ºtim cu toþii ce înseamnã asta, ºtim cu toþii cã nu poate scãpa de ura lor, cã ceea ce sperau sã se termine într-un an, un an ºi jumãtate nu s-a întâmplat, cã acest mandat este dus pânã la capãt de coaliþie ºi cã, de la bâtele minerilor, am ajuns sã avem un alt prestigiu în lume, sã fim invitaþi la masa Europei, sã vinã, în principal, ºi banii aceia care au început sã soseascã ºi despre care ei credeau cã n-o sã vinã niciodatã.

Ne pare rãu, domnilor, cã aþi fost decepþionaþi, însã nu avem ce vã face. Þara merge înainte, cu dumneavoastrã sau fãrã dumneavoastrã.

Atunci când vã veþi opune în continuare ºi când veþi uita ceea ce cânta un lãutar nefãcut cu cremã din satul meu, care spunea: ”Cobori Doamne pe Pãmânt/ Sã vezi Stalin ce-a fãcut/ Cã a fãcut din cai, mãgari/ Din mârlani, funcþionari/ ªi i-a îmbrãcat în paltoane/ ªi i-a trimis la raioaneÒ, sã ºtiþi cã atunci vã veþi aduce aminte de adevãrata istorie a acestui neam ºi cã, direct sau indirect, prin mijloace de propagandã, aþi contribuit la distrugerea elitelor acestei þãri ºi vã miraþi astãzi de ce se scot judecãtori care au pactizat cu Dracul, îþi dãdea 5 ani securistul ºi el adãuga încã 5 de la el ºi, în loc sã vã bucuraþi cã vine tineretul sã facã dreptate, nepãtat, în aceste instituþii, cãutaþi sã faceþi imixtiunea în aparatul de justiþie Ñ cu adevãrat aceasta este imixtiune Ñ ºi sã întârziaþi ceea ce mai existã pe la curþile de apel sau chiar prin Curtea Supremã de Justiþie, cum ºtiþi ºi dumneavoastrã foarte bine.

De aceea, zic cã este o deosebire mare între cei care vin pe la diferite tribune cu urã, schimonosiþi de aceastã urã ºi uitã ceea ce s-a întâmplat ºi uitã sã facã paralele între acei fii cu adevãrat ai neamului românesc, care ºi-au dat viaþa pentru demnitatea acestui popor ºi care spuneau la un moment dat, foarte clar, foarte limpede într-una din rugãciunile spuse de cãtre un mare poet al acestui neam, care a stat 20 de ani, prin bunãvoinþa dumneavoastrã, a unora dintre dumneavoastrã, în temniþele comuniste.

El spunea foarte bine: ”Doamne, fã din suferinþã/ Pod de aur, pod înalt/ ªi din lacrimi fã velinþã/ Ca-ntr-un pat adânc ºi cald./ Din lovirile nedrepte, faguri facã-se ºi vin/ Din înfrângeri, scãri ºi trepte/ Din cãderi, urcuº alpin./ Din veninul strâns în canã/ Fã miresme ce nu pier/ ªi din fiecare ranã/ O cãdelniþã spre cer./ ªi din oriºice dezastru/ Un crepuscul stins în piept./ Doamne, fã restul albastru/ ªi fã zâmbet înþelept.Ò