Gheorghe Avram

Vã mulþumesc, domnule preºedinte Nicolae Vãcãroiu. Stimatã doamnã ºi domni senatori, Domnilor miniºtri, Stimaþi invitaþi,

Daþi-mi voie sã exprim întâi o apreciere generalã care s-a dovedit a fi axiomaticã în aceastã legislaturã ºi cãreia majoritatea dintre noi îi eram favorabili.

Vedeþi, încã o datã se dovedeºte cã reglementarea legislativã prin ordonanþe nu este beneficã. Aceastã ordonanþã pe care o discutãm astãzi a fost publicatã în 18 august 1998.

Domnilor senatori,

Este adevãrat ce s-a spus aici, dar sã vedeþi cã ºi ceilalþi au dreptate. ªi aici vã aduc, sã vã rememoraþi, sigur aþi vãzut-o, este o carte de management a unui autor american care publicã un portret compozit, în care fiecare citeºte cel puþin douã aspecte: un portret al unei femei în vârstã sau al unei tinere ingenue de 18 ani. Aºa este ºi cu aceastã ordonanþã. Fiecare vede adevãrul lui ºi eu am sã încerc sã vi-l spun pe cel pe care-l vedem noi, P.D.S.R.-ul, care, în toatã aceastã legislaturã, ºi acum, încã o dovadã, noi am fost o opoziþie constructivã. ªi acum tot constructivi vrem sã fim ºi suntem de partea ordonanþei.

Personal, când a apãrut ordonanþa ºi când am discutat-o prima datã în Comisia pentru sãnãtate, ecologie ºi sport, am avut alte gânduri. Dacã este sã facem reformã în domeniul sanitar, pãi sã facem reformã profundã, gânditã. Pentru fiecareÉ Sã-i schimbãm mentalitatea ºi sã avem beneficiul toþi, ºi în primul rând omul suferind.

Cele douã principii de bazã ale Legii nr. 145/1997, principiul solidaritãþii ºi principiul de finanþare a fiecãrui suferind Ñ deci banul urmãreºte bolnavul Ñ, sunt respectate ºi prin actuala ordonanþã.

Într-adevãr, poate se punea problema ºi s-a pus problema managementului acestui sistem de asigurãri. Cum sã se realizeze pentru ministerele care au structurã medicalã proprie asigurãrile de sãnãtate? ªi aceste douã, cel puþin douã modalitãþi erau Ñ ºi primul pe care îl vedeam ºi eu, ºi eram un partizan al acestei reforme drastice Ñ erau sã se facã niºte departamente pe lângã casele judeþene de asigurãri, deci departamente pentru transporturi, pentru armatã, pentru poliþie, pentru S.R.I. ªi ar fi însemnat, ziceam eu atunci, într-adevãr, o restructurare adevãratã ºi o reformã în modul de activitate din sistemul sanitar în sectoarele respective, specializate ale ministerelor respective.

Încã de atunci reprezentanþii ministerelor ne-au atras atenþia cã nu putem fi, ºi e normal, exponenþii adevãrului suprem ºi sã lãsãm viaþa sã-ºi spunã cuvântul. ªi, într-adevãr, la analiza pe care am avut-o în urmã cu douã luni, am considerat cã într-adevãr, pãstrând ce este bun din vechea structurã, respectiv cealaltã posibilitate de management al acestor activitãþi de asigurãri sociale de sãnãtate, adicã pãstrând o casã cu grad ºi cu responsabilitãþi, ºi atribuþii ale caselor judeþene, am fi avut mult mai mult de câºtigat.

Unitãþile sanitare respective s-au dezvoltat mai bine. Fondul care s-a strâns a fost atribuit mai bine ºi mai economicos. Nu am avut disensiunile pe care le avem ºi pe care le-am întâlnit, ºi aþi fost martori, între Ministerul Sãnãtãþii, care este deþinãtorul poliþelor de sãnãtate, iniþiatorul poliþelor de sãnãtate din þara noastrã, ºi Casa Naþionalã de Asigurãri, acele aberante dãri în judecatã, în justiþie, ale Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate faþã de Ministerul Sãnãtãþii. Cu privire la sporuri, eu vã spun un lucru care Ñ, sunt în domeniu ºi ºtiu Ñ cu sporul care s-a fãcut o dreptate, o revenire a sporului acordat celor care lucreazã în condiþii de bolnavi cu tuberculozã sau bolnavi cu SIDA.