Emil-Teodor Popescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Pânã la urmã eu încep sã fiu din ce în ce mai satisfãcut pentru cã se fac astfel de dialoguri pro ºi contra, pentru cã în felul ãsta vã daþi seama ºi Domniile voastre ce anume se macinã ºi se rumegã acolo, la comisie. Nu e vorba de o joacã.

Vreau sã rãspund mai întâi ultimului vorbitor, distinsului coleg Ana, pe care-l stimez, ºi Domnia sa este un om de o maximã bunã-credinþã, totdeauna trebuie sã-l tratãm cu o deosebitã grijã. Dânsul nu face niciodatã observaþii fãrã sens.

## Domnule Ana,

Uitaþi ce se întâmplã: pe mãsurã ce mijloacele tehnice s-au multiplicat ºi s-au diversificat ºi s-au sofisticat... Ñ mã urmãriþi, domnule Ana? Ñ ...atacul a început sã devinã din ce în ce mai impersonal, deºi în spatele lui nu stau extratereºtrii ºi nici intratereºtrii. Probabil, tot fiinþe umane. De aceea, noi am alcãtuit o formulare impersonalã, în spatele cãreia stau mai multe ipoteze posibile. Îmi daþi voie? Vine cu maºina, vine cãlare, vine cu un mijloc care este teleghidat, el stã sub pom la distanþã, dincolo de ºosea, ºi maºinãria înainteazã în curtea mea.

Vedeþi dumneavoastrã, sunt diferite activitãþi dirijate, bineînþeles, tot de om, nu de o vacã, ºi care activitãþi, la nivel senzual, la nivelul nemijlocit par inumane, par în afara omului. ”Uite-l cã vine! Stai!Ò Aþi vãzut filmul acela cu automobilul care n-avea ºofer. Dar avem situaþii când... pe noi ne intereseazã aici, în problema noastrã juridicã, sã existe un atac. Vã rog respectuos, domnule Ana! Eu rãspund unui atac. Atacul poate sã aibã o multitudine de variante.

Deci, cu asta am rãspuns la ceea ce vi se pare dumneavoastrã a fi un text eliptic. Nu e adevãrat! Textul este în aºa fel gândit încât sã facã faþã atât la atacul direct, pe faþã, al omului, când vine el cu mâna goalã, sau o sã vedeþi cum vine, dar ºi altor modalitãþi de realizare a infracþiunii, care sunt parºive, ºi la care textul n-ar mai rãspunde dacã ar fi stricat. Da, pãi ce sã fac.

Dar sã revenim la chestiunea cealaltã. Discuþia aceasta, ”se prezumãÒ sau ”se considerãÒ, îmi pare rãu cã ministerul n-a fost consecvent pentru cã noi am hotãrât acolo ”se considerãÒ iar acum, în final, are loc o schimbare de poziþie. E foarte utilã, domnilor, dacã vrem sã facem ceva! Dacã vrem sã nu facem nimic, atunci sã schimbãm ºi sã rãmânem pe ”se prezumãÒ. ªtiþi ce înseamnã ”se prezumãÒ? Practic, asta înseamnã cã infractorul scapã întotdeauna fiindcã zice: ”Daþi-mi voie sã vã dovedesc cã am venit sã-i cer un pahar de apã! Daþi-mi voie sã vã dovedesc cã am intrat în curtea lui ca sã-l întreb de bine, de sãnãtate, cã auzisem cã-i bolnav! Daþi-mi voie sã vã dovedesc cu ce intenþie am lucrat!Ò. Iar eu vã arãt cã de multe ori infractorii, care sunt foarte versaþi, vin cu cuþitul într-un buzunar ºi cu niºte afiºe de sãnãtate în alt buzunar. ªi dacã sunt prinºi, zic: ”Vreþi sã vã arãt cu ce intenþie am lucrat? Pãi, am lucrat cu cea mai bunã intenþie. Am venit cu niºte afiºe ºi cu niºte prospecte de sãnãtate ca sã i le dau. Eu n-am vrut!Ò