Paula Maria Ivãnescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte, pentru amabilitatea de a-mi fi dat cuvântul.

ªi, pentru cã tot suntem la început de primãvarã, când, de obicei, vorbim despre ce trecem cu vederea tot anul, despre cât de necesare sunt femeile în viaþa noastrã, cât de importante sunt ele pentru societate, cât de dragi ne sunt, poate cã nu ar fi rãu, în aceastã perioadã în care se pare cã urechile sunt mai receptive pentru semenii noºtri majoritari, dar trataþi ca niºte minoritari în aceastã þarã, deci, poate nu ar fi târziu sã discutãm despre situaþia lor ºi sã ne gândim cã putem sã facem sã le fie mai bine. Noi, cei din Parlament, trebuie sã ne gândim ce înseamnã viaþa de azi pentru femei, ce trebuie sã le oferim din punct de vedere legislativ ºi cum sã le tratãm, ca pe niºte parteneri, ca pe niºte oameni, vieþuitori, în parteneriat cu bãrbaþi, pe acest tãrâm.

În acest moment, femeile din aceastã þarã constituie marja majoritarã a sãrãciei, existând deja un concept sociologic, care se numeºte ”feminizarea sãrãcieiÒ. 80% din ºomerii cronici, cei de lungã duratã, care nu mai sunt cuprinºi în nici un fel de statisticã, sunt de fapt femei care sunt trecute de vârsta de 40 de ani, de care, se pare, nimeni nu mai are nevoie în aceastã þarã. Situaþia lor este dramaticã. Sunt mame, sunt soþii, sunt femei care sunt în toatã puterea ºi împlinirea vârstei, dar care nu mai sunt acceptate pe piaþa muncii.

De asemenea, din cauza sãrãciei ºi a condiþiilor existente, chiar ºi înainte de Õ89, fenomenul de destrãmare a familiei se accentueazã pe zi ce trece ºi tot mai multe familii rãmân cu un singur pãrinte, acele familii monoparentale, din care 80% sunt conduse ºi susþinute de femei.

Avem, de asemenea, problema femeii care este la început de drum, a adolescentei, a tinerei, care, de foarte multe ori, nu gãseºte calea pentru a-ºi împlini însuºirile, pentru a-ºi croi un drum în viaþã conform celor pe care le doreºte ºi le-ar putea face ea cel mai bine.

Avem problema femeii vârstnice care, dupã ce a îngrijit o familie, a îngrijit pãrinþi, ajunge în situaþia de a fi muritor de foame, muritor din lipsã de sãnãtate, muritor din lipsã de cãldurã. ªi ne mor bãtrânii, pãrinþii, bunicii cu zile.

Sigur, tabloul pare foarte sumbru, spus de la aceastã tribunã. În curând vor apãrea florile de primãvarã, pomii îºi vor schimba aspectul, prin florile lor ºi prin verdele optimist afiºat, dar noi, politicienii, nu trebuie sã uitãm cã avem o datorie, o menire, ºi anume: una, pentru a da legi care sã favorizeze condiþia femeii ºi, în al doilea rând, implicarea femeii în decizie. ªi acum am sã mã refer direct ºi pe scurt. Eu sper cã aici, în Parlament, sunt forþe politice responsabile care sunt capabile sã depãºeascã mentalitãþile populare ºi sã gândeascã cu un pas înainte în viitor ºi care vor accepta, chiar dacã nu cu mare deschidere de inimã, faptul cã trebuie sã-ºi împartã fotoliile din conducerea partidelor, fotoliile din Parlament cu colegele lor, cu partenerele lor femei.