Mihai Baciu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Pentru cã aþi amintit de lanþul acesta pe care îl vom face într-adevãr nu peste multã vreme, îmi aduc aminte de o întâmplare interesantã, pitoreascã de la Iaºi, de acum câþiva ani. Un judecãtor a dat o sentinþã de condamnare împotriva unui inculpat. Dupã câteva zile, judecãtorul a trecut în avocaturã ºi, fiind angajat exact de inculpatul pe care el l-a condamnat, a început sã atace cu vigoare ºi cu mult temei sentinþa, spunând cã un judecãtor tâmpit ºi idiot a dat acea sentinþã netemeinicã ºi nelegalã, adicã propria lui sentinþã. Mi-am adus aminte de aceastã întâmplare auzind cã ºi P.S.D.-ul vrea sã iasã ºi sã se prindã în lanþ. Deci P.S.D.-ul desfiinþeazã C.N.S.A.S.-ul, ºi astãzi iese în lanþul din jurul Parlamentului ºi protesteazã vehement împotriva acestei mãsuri abuzive.

Suntem în þara lui Kafka, domnule preºedinte ºi stimaþi colegi, o þarã a absurdului, în care se pot petrece asemenea chestiuni.

Criza sãnãtãþii în Moldova, pentru cã despre aceasta vreau sã vã spun astãzi câteva cuvinte, se agraveazã. Este un adevãr recunoscut de toþi, inclusiv de Guvern, cã România se confruntã cu o crizã a sistemului de sãnãtate fãrã precedent. La fel de incontestabil, dar mai puþin cunoscut ºi recunoscut, este adevãrul cã criza sistemului de sãnãtate din provincia istoricã a Moldovei este mai adâncã decât în restul þãrii.

Nu mi-am propus sã enumãr astãzi aici, în faþa dumneavoastrã, cauzele generale ale crizei sistemului sanitar, ºi nici pe cele oarecum specifice ale dezastrului sanitar din Moldova. Ele sunt cunoscute, fiind evocate deseori în ultimul timp ºi, în plus, am dezbãtut recent, chiar în aceastã salã, o moþiune la adresa Guvernului pe aceastã temã.

Deja opinia publicã româneascã, profund sensibilizatã, pentru cã aceasta nu este o temã oarecare, ºtie cã vina cea mare pentru aceastã situaþie aparþine Guvernului

P.S.D.ÐU.D.M.R. ºi, în particular, Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei.

Vreau astãzi, în faþa dumneavoastrã, sã fac cunoscute câteva dintre aspectele cele mai dureroase ale crizei sãnãtãþii din Moldova, iar pentru aceasta este suficient sã mã refer la sistemul sanitar din Iaºi. Spun cã este suficient, pentru cã Iaºiul are cele mai multe unitãþi spitaliceºti din zonã, are spitale de grad universitar, ºi, mai presus de orice, bolnavi din toatã Moldova apeleazã în cazuri mai grave, fiind, slavã Domnului, destule, ba chiar ºi în cazuri mai puþin grave la serviciile medicale ieºene, aºa încât o crizã a sistemului de sãnãtate din Iaºi afecteazã direct populaþia întregii Moldove.

Acest sistem, în acest moment, este în colaps, datoriile spitalelor cãtre furnizorii de utilitãþi ºi medicamente se ridicã la sute de miliarde de lei; mâncarea bolnavilor internaþi este mai rea ca în puºcãrii; medicaþia gratuitã revine la cea de acum 30-40 de ani, sã zicem perioada postmedievalã, li se dau oamenilor numai aspirine, paracetamol ºi algocalmin, cam indiferent de ce boalã au, pentru cã acestea existã; unele clãdiri stau sã se prãbuºeascã, pereþii sunt umezi ºi coºcoviþi; paturile de metal cu plasã de sârmã amintesc de lagãrele de concentrare; aparatele se stricã sau se uzeazã ºi nu le reparã sau nu le înlocuieºte nimeni ºi aºa mai departe.