Stenogramă plen

Mulþumesc.

Domnul deputat Cornel Popa. Va urma domnul Gheorghe Roºculeþ.

Mulþumesc. Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Declaraþia politicã priveºte epidemia de pestã porcinã din judeþele din vestul þãrii. Vã supun atenþiei situaþia de extremã gravitate cu care se confruntã crescãtorii de porcine din judeþele din vestul þãrii.

Mãsura dispusã prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaþiei ºi pãdurilor nr. 486 din 17 decembrie 2001, ºi anume pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind acþiunile sanitar-veterinare obligatorii în domeniul sãnãtãþii animalelor ale cãror cheltuieli sunt suportate de proprietarii animalelor, respectiv interzicerea vaccinãrii efectivelor de porcine din judeþele Caraº-Severin, Timiº, Arad, Bihor, Satu-Mare ºi Sãlaj, se dovedeºte a fi nefastã, deoarece este o mãsurã occidentalã, aplicatã în condiþii estice, dat fiind cã nivelul parametrilor igienico-sanitari ai mediului în care se dezvoltã efectivele de porcine din þara noastrã nu permit eliminarea riscului de îmbolnãvire.

Deºi am atras atenþia asupra consecinþelor negative ale mãsurii de sistare a vaccinãrii în mai multe rânduri, prin întrebãri adresate ministrului agriculturii, alimentaþiei ºi pãdurilor în martie 2002 ºi februarie 2003 ºi prin luare de poziþie în ºedinþã parlamentarã, totuºi autoritãþile au persistat în aplicarea mãsurii, extinzând chiar aria cu încã o tranºã de 6 judeþe: Mehedinþi, Gorj, Hunedoara, Cluj, Alba ºi Maramureº.

Încã din toamna anului trecut crescãtorii de porcine, atât la nivel de ferme, cât ºi la nivel de gospodãrii, din judeþele specificate se confruntã cu declanºarea epidemiei de pestã. Focarele infecþioase, declanºate în toate judeþele menþionate, nu au mai putut fi limitate, în prezent fiind declaratã stare generalã de carantinã în trei judeþe: Cluj, Bihor ºi Arad.

Mãsurile de prevenire, precum ºi cele de combatere instituite prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaþiei ºi pãdurilor nr. 144/2001, nu-ºi dovedesc eficienþa atâta vreme cât nu existã fonduri pentru achiziþionarea de tehnologie corespunzãtoare, care sã asigure mediul optim de trai, fãrã vaccinare, atâta vreme cât nu existã suficiente fose septice, materiale de dezinfecþie ºi igienizare ºi atâta vreme cât sistemul de despãgubiri este defavorabil asiguratului. Menþionez, sumele vin cu întârziere datoritã unei proceduri complicate Ñ întocmirea unui dosar care trebuie înaintat ministrului agriculturii Ñ ºi sunt inferioare costurilor. Calculul se face la nivelul actual al preþului pieþei, care evident cã încã în aceastã perioadã este cu mult subestimat.

Considerentul respectãrii Directivei Consiliului nr. 80/217 al Comunitãþii Europene Economice nu este suficient în a asigura integrarea României în Uniunea Europeanã, pentru cã reprezintã doar dimensiunea formalã a procesului, îndeplinirea criteriilor economice cerute în vederea aderãrii la Comunitatea Europeanã nu se rezumã la simpla armonizare legislativã, ci necesitã construirea edificiului socio-economic care sã susþinã punþile de legãturã.

Având în vedere situaþia expusã, ne întrebãm ce ºanse reale de îmbunãtãþire sunt pentru agricultura româneascã, în condiþiile în care Guvernul elaboreazã proiecte neviabile. O realã integrare europeanã presupune adoptarea unor politici eficiente, prin care sã fie îmbunãtãþit sectorul de activitate respectiv.

Or, în cazul de faþã, constatãm cã atât agenþii producãtori ºi comercianþi, cât ºi statul înregistreazã pierderi apreciabile, care ricoºeazã, în final, asupra consumatorului.

Forurile responsabile, Guvernul, primul-ministru, Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor trebuie sã intervinã prin suspendarea dispoziþiei, pânã la crearea

cadrului corespunzãtor de aplicare a acesteia. Altfel, costul neutralizãrii suitei de efecte negative va fi foarte ridicat ºi ar fi imoral sã fie suportat tot de populaþie. Mulþumesc.

Mulþumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Roºculeþ. Urmeazã domnul ªtefan Baban. Mã scuzaþi, am greºit. Domnul Petru Andea.

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

O serie de deputaþi ai opoziþiei se declarã în ultimul timp preocupaþi ºi îngrijoraþi de evoluþia sistemului nostru de învãþãmânt.

Dacã preocuparea dumnealor se înscrie în limitele firescului, îngrijorarea dânºilor iese din aceste limite, trecând în zona nefireascã a contestãrii oarbe, fãrã discernãmânt ºi mai ales fãrã profesionalism a problemelor învãþãmântului.

Am ascultat nu de mult, lansat de la aceastã tribunã, un torent, nu de idei, nu de argumente, ci doar de invective la adresa intenþiei Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii de a propune începerea ºcolarizãrii la vârsta de 6 ani.

Era evident, din tot ce s-a spus, cã dorinþa de a ponegri întrecea cu mult capacitatea de a argumenta. Aº da doar un exemplu din logica acestor critici, cu orice preþ. Astfel, dacã ideea clasei 0 era criticatã, ca fiind aruncatã pe piaþã fãrã nici un fel de pregãtire, la fel de criticatã este ºi preocuparea Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii de a efectua un studiu preliminar privind ºcolarizarea la 6 ani, deci de a pregãti ieºirea pe piaþã a acestei idei.

Desigur, opoziþia poate sã se pronunþe ca în privinþa ºcolarizãrii la 6 ani sã nu urmãm modelul occidental, conform cãruia învãþãmântul obligatoriu începe la 6, la 5 ºi chiar la 4 ani. Opoziþia poate încerca sã demonstreze cã la vârsta de 6 ani copiii noºtri nu sunt ca ai lor.

Realitatea demonstreazã cu totul altceva: doresc sã arãt cã în acest an ºcolar, din cei circa 260.000 de copii ce urmeazã clasa I, peste un sfert au început ºcoala la 6 ani, ºi aceasta nu prin vreo constrângere, ci tocmai la cererea expresã a pãrinþilor acestora.

Domnilor colegi din opoziþie,

Realitatea de la noi din þarã, ca ºi cea din Europa, ne-o ia înainte ºi este contraproductiv sã vã cheltuiþi energia în opinteli de a o þine în loc.

Lãsaþi Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii sã-ºi încheie studiul ºi sã prezinte în faþa noastrã, a tuturor, concluziile acestuia.

Ca opinie personalã: consider cã putem legifera cu succes o prevedere în oglindã cu cea din actuala Lege a învãþãmântului care stipuleazã cã învãþãmântul obligatoriu începe la 7 ani, iar la cererea pãrinþilor ºi la 6 ani. Concret, putem sã analizãm soluþia ca învãþãmântul general obligatoriu sã înceapã la 6 ani, iar la cererea motivatã a pãrinþilor sã poatã începe ºi la 7 ani. În acest fel vom elimina nemulþumirea ºi mai ales neliniºtea unor pãrinþi ºi vom realiza o trecere linã, în loc de una bruscã, spre noua formulã de ºcolarizare.

Desigur cã ºi învãþãmântul superior este o þintã frecventã a criticilor opoziþiei. Recent, un coleg liberal, provenind dintr-o universitate de stat, al cãrui rector este, de asemenea, senator liberal, se arãta foarte îngrijorat de valoarea exorbitantã a taxelor de ºcolarizare, învinuind pentru aceasta Guvernul Nãstase.

Sã nu ºtie, oare, deputatul liberal cã rectorul menþionat, senatorul liberal, preºedinte al Comisiei pentru învãþãmânt ºi ºtiinþã din Senatul României a fost campionul introducerii ºcolarizãrii cu taxã în învãþãmântul de stat?

Sã nu ºtie deputatul liberal cã în universitatea Domniei sale, condusã de rectorul, senator liberal, au fost introduse, sub acoperirea autonomiei universitare, peste 10 alte taxe care împovãreazã studenþii pe umerii cãrora colegul liberal vãrsa lacrimile de crocodil.

Deputatul liberal, într-o încercare de sugestie plasticã, a propus Guvernului sã se cazeze o lunã în cãminele mizere.

Am putea crede cã aceste cãmine mizere sunt în primul rând cele pe care deputatul le cunoaºte cel mai bine, adicã ale universitãþii din care provine, ceea ce ar fi o patã nemeritatã pe obrazul rectorului, fie el ºi senator liberal.

Subliniez, însã, cã Guvernul Nãstase a amplificat foarte mult sistemul subvenþiilor pentru cãmine, alocând numai în anul 2002 peste 376 de miliarde de lei pentru investiþii, reparaþii ºi dotãri, în cele 324 de cãmine, cu o capacitate de 101.000 locuri de cazare.

Dacã opoziþia liberalã considerã aceste sume insuficiente, de ce s-a opus, atunci, ordonanþei prin care Guvernul cere ºi universitãþilor particulare sã contribuie la construirea ºi dotarea cãminelor studenþeºti. Cât de liberalã este atitudinea de a cere mereu doar statului sã intervinã?

Eu declar cã voi susþine iniþiativa oricãrui deputat, respectiv a oricãrei universitãþi de stat, de a reduce taxele care sunt percepute studenþilor.

Vã mulþumesc.

Mulþumesc ºi eu.

Dau cuvântul domnului ªtefan Baban. Va urma domnul Mircea Paºcu.

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi, Parlamentul ºi ”mãrunþiºurileÒ legislative.

Actualul Guvern, deºi ºi-a criticat de câte ori a avut ocazia predecesorii, a împrumutat totuºi metodele de lucru ale acestora. Moda ordonanþelor de urgenþã emise în perioada cât Parlamentul se aflã în sesiune de lucru, precum ºi asumarea rãspunderii guvernamentale pentru legi care din start ridicã probleme la aplicarea lor, a fost preluatã cu brio de actuala putere.

Un raport de mediere la un proiect de lege privind înfiinþarea Universitãþii Europene ”DrãganÒ, la Lugoj, hotãrâri privind înfiinþarea unor comune în judeþele Bihor ºi Braºov, aprobarea unor ordonanþe de urgenþã ale Guvernului ºi ratificãri de acorduri ºi convenþii internaþionale, iatã pe scurt agenda de lucru a Camerei Deputaþilor pentru sãptãmâna care a trecut. Pe scurt, ”mãrunþiºurile legislativeÒ care îi determinã pe contribuabilii acestei þãri sã se întrebe, ºi pe bunã dreptate, care este obiectul de lucru al Parlamentului.

Putere distinctã a statului democratic, Parlamentul trebuie sã aprobe legile de guvernare ale democraþiei prin dezbaterea acestora ºi implicit îmbunãtãþirea lor. Parlamentul României, cel puþin în ultimele 6 luni, nu

prea a reuºit sã-ºi exercite acest drept. ªi asta, pentru cã acest Guvern a hotãrât cã trebuie sã procedeze la asumarea rãspunderii pentru unele legi care au o importanþã capitalã în dezvoltarea socio-economicã a României. Angajarea rãspunderii este o metodã excepþionalã prin care Executivul, asumându-ºi riscul unei moþiuni de cenzurã, impune Parlamentului sã adopte o lege fãrã dezbateri ºi fãrã nici un fel de modificare.

Pânã acum, Guvernul României a considerat absolut necesar sã recurgã la aceastã metodã pentru o declaraþie de politicã generalã, la împlinirea unui an de mandat, pentru Legea privind promovarea investiþiilor de peste un milion de dolari, pentru unele mãsuri de accelerare a privatizãrii, pentru adoptarea noului Cod al muncii ºi se pregãteºte sã foloseascã aceeaºi metodã pentru o lege complexã de combatere a corupþiei sau, cum îl intituleazã Executivul, de câteva sãptãmâni, de când îi anunþã apariþia, un pachet de mãsuri anticorupþie, pachet care se naºte cu forcepsul, ºi nu dintr-o realitate durã ºi agresivã, dominatã de ºantaj economic ºi politic, mituiri, reglãri de conturi ºi delimitãri de sfere de interese economice.

Într-un an decisiv pentru integrarea europeanã, din punct de vedere legislativ, Parlamentul României are din ce în ce mai puþin de lucru, deoarece metodele mai sus enumerate sunt din ce în ce mai des uzitate. Parlamentul þãrii nu mai dezbate nici un act normativ de substanþã, alegându-se astfel o rutã ocolitoare pentru promovarea ºi adoptarea unor prevederi legislative sensibile, cum ar fi cele referitoare la corupþie, în timp ce altele, precum cele referitoare la conflictul de interese, stau de ani de zile aºteptând sã le vinã rândul pe ordinea de zi.

Explicaþia datã de actualii guvernanþi, precum cã procedura normalã aplicatã legilor pentru care ºi-a asumat Guvernul rãspunderea ar fi durat prea mult, nu este realã ºi nici oportunã, mai ales în cazul noului Cod al muncii. Înþelegem cã pentru a recupera rãmânerile în urmã din domeniul legislativ, care ne sunt trasate pentru integrarea europeanã, actualul Guvern a decis cã aceastã metodã este cea mai bunã, dar sã nu uitãm cã în aceastã perioadã sunt aprobate acte normative care trebuie aliniate la cele din Uniunea Europeanã ºi nu cred cã este cazul ca ele sã fie doar prezentate în plenul Parlamentului pentru a fi aprobate direct prin asumarea rãspunderii Executivului.

Fie cã vreþi sau nu, domnilor guvernanþi, am fost aleºi de cãtre cetãþenii acestei þãri ºi este normal ca prin intermediul nostru sã participe ºi ei la dezbaterea ºi aprobarea acestor legi, mai ales cã dupã aceastã etapã, mai urmeazã un noian de ordonanþe de urgenþã ale Guvernului, pentru a putea pune de acord articolele din lege cu practica, aºa dupã cum bine ºtiu cei ce au neºansa sã aplice legile în þara româneascã.

Acest mod de guvernare prin ordonanþe îmi aminteºte de perioada de tristã amintire când þara era condusã prin decrete ale Consiliului de Stat ºi prezidenþiale. Mi-am fãcut iluzia cã am terminat definitiv ºi irevocabil cu acest sistem.

Domnilor colegi, a venit timpul ca sã ne facem ºi noi auziþi. Dacã cetãþenii acestei þãri ºi-au pierdut încrederea în Parlament ca urmare a scandalurilor de corupþie mediatizate, a afacerilor necurate derulate prin intermediul demnitãþilor ocupate, nu cred cã este cazul ºi nici momentul ca sã blameze Legislativul pentru cã nu intrãm în acest carusel al ordonanþelor ºi asumãrilor de responsabilitãþi. Dacã nu vom lua nici o mãsurã, s-ar putea ca la urmãtoarele alegeri sã-i auzim pe contribuabilii acestei þãri întrebându-se la ce le mai trebuie for legislativ, atâta vreme cât ºi Guvernul poate emite acte normative ºi le poate aplica mai rapid, fãcând ºi o economie la capitolul cheltuieli din bugetul de stat.

Vã mulþumesc.

Mulþumesc ºi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Paºcu. Va urma domnul Viorel Coifan.

În calitate de deputat prezentaþi declaraþia, n-am greºit, domnule ministru, nu?

## **Domnul Ioan Mircea Paºcu** _Ñ ministrul apãrãrii naþionale_ **:**

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Vã rog sã luaþi notã ºi sã transmiteþi colegului dumneavoastrã, domnul Bolcaº, cã am cravatã, am...

Am reþinut.

ɺi, ca atare, am dreptul sã þinÉ

ÞinutaÉ!

Éam dreptul sã fiu la aceastã tribunã. Înþeleg cã altfel nu aº fi avut dreptul.

Vreau sã prezint o declaraþie politicã cu privire la afirmaþiile P.N.L. privind achiziþia a douã fregate clasa T 22.

În ziua de 6 martie 2003 în presã au apãrut declaraþiile P.N.L. referitoare la recenta achiziþie a douã fregate clasa T 22 din Marea Britanie.

Distinºii noºtri colegi de Parlament arãtau cu acel prilej, desigur, dupã o aprofundatã studiere a contractului în cele mai mici detalii ale sale, cã: ”Preþul fregatelor este de 116 milioane de lire sterline, corespunzãtor sumei de 6.040 miliarde lei, iar bugetul Ministerului Apãrãrii Naþionale pe 2003 este de 6.733 miliarde lei.Ò

Mai mult, declaraþia susþinea în plus ºi cã sumele legate de achiziþia fregatelor respective nici mãcar nu sunt menþionate în bugetul respectiv.

Cu alte cuvinte, Ministerul Apãrãrii Naþionale ar cheltui întregul sãu buget, exclusiv, pentru achiziþia acestor fregate, încercând totodatã sã ºi ascundã acest lucru.

În cele ce urmeazã doresc, în calitate de deputat ºi ministru al apãrãrii naþionale, sã rãspund acestor afirmaþii aºa cum au fost ele redate de presã, de a cãrei corectitudine nu am cum sã mã îndoiesc, deoarece nu am vãzut nici o corectare ulterioarã a lor din partea P.N.L.

În primul rând, þin sã reamintesc distinºilor noºtri critici liberali cã în ministerul pe care-l conduc funcþioneazã un sistem de planificare, programare, bugetare, ºi evaluare de sorginte occidentalã, a cãrei existenþã a fost apreciatã pozitiv de viitorii noºtri aliaþi, care îl folosesc ºi ei cu succes.

Deci nimic din ceea ce se poate numi un sistem major de armamente nu se poate achiziþiona în afara acestui sistem sau, mai pe înþelesul tuturor, nu are cum sã fie ascuns de cineva.

În al doilea rând, acest aspect este întãrit prin funcþionarea unui sistem de management al achiziþiilor

complex ºi performant. Conform acestuia, beneficiarul, respectiv Statul Major al Forþelor Navale, a emis mai întâi cerinþele operaþionale care au fost validate de Comitetul ºefilor de state majore.

Dupã analiza sustenabilitãþii proiectului, în cadrul Programului generic ”Forþele NavaleÒ, a fost introdus costul ciclului de viaþã al celor douã fregate, iar pe baza acordului de achiziþii s-a semnat acordul de credit pentru finanþarea externã ºi s-a actualizat corespunzãtor profilul Programului ”Forþe NavaleÒ.

Þin sã menþionez cã negocierea întregului pachet a fost purtatã de reprezentanþii a trei ministere, care poartã fiecare rãspunderea pentru secþiunea sa, dupã cum urmeazã: Ministerul Apãrãrii Naþionale, pentru aspectele militare, Ministerul Industriei ºi Resurselor, pentru cererile legate de offset, care acoperã aproape integral costul celor douã fregate, iar Ministerul Finanþelor Publice, pentru cererile legate de finanþare.

În legãturã cu acest ultim aspect, care reprezintã ºi subiectul criticilor liberale, este de remarcat cã Ministerul Finanþelor Publice, care cunoaºte cel mai bine care este plafonul anual de plãþi externe pe care ni-l putem permite ca minister, în cadrul plafonului general pentru întreaga þarã, a avut grijã sã negocieze o plajã mai lungã de timp pentru achitarea costului fregatelor respective, cu o marjã de graþie, respectiv de timp în care începutul plãþii este amânat, de 18 luni. Deci abia dupã 18 luni începem practic sã plãtim.

Rezultã deci cã distinºii noºtri colegi de la P.N.L. nu au ºtiut unde sã caute.

În loc sã caute în bugetul propriu-zis pe 2003, cum au fãcut-o Ñ apropo, buget care este în valoare totalã de 44.639 de miliarde de lei ºi nicidecum de 6.733 de miliarde de lei, cum greºit au înþeles distinºii noºtri colegi liberali Ñ, ºi unde nu figureazã, în consecinþã, decât cheltuieli minore legate de gestionarea proiectului ºi pregãtirea iniþialã a echipajelor, ar fi trebuit sã caute în proiecþia pe anii 2003 Ñ 2006, care acoperã toate cheltuielile aferente programului în cauzã pentru perioada respectivã, cãci aceastã proiecþie însoþeºte bugetul anual, astfel încât o datã cu aprobarea bugetului pe 2004, de pildã, se va aproba ºi proiecþia cheltuielilor pentru 2007 ºi aºa mai departe.

Prin urmare, îi asigur pe distinºii noºtri colegi liberali cã achiziþionarea celor douã fregate s-a fãcut în deplinã concordanþã cu legislaþia în vigoare privind achiziþiile publice, finanþele publice, datoria publicã externã etc.

În încheiere, permiteþi-mi sã îmi exprim amãrãciunea cu privire la amatorismul acestui tip de criticã, pe care-l credeam depãºit de distinºii noºtri colegi liberali dupã episodul hazliu, petrecut cu câþiva ani în urmã, al desemnãrii în calitate de secretar de stat pentru politica de apãrare a unui fost ministru al sporturilor care, în ciuda eforturilor sale oneste, nu a putut trece de audierea comisiei. Ar fi fost mai bine pentru toatã lumea dacã fie s-ar fi fãcut o interpelare onestã pe subiectul respectiv, în care ni s-ar fi cerut sã furnizãm toate aceste detalii în plenul Parlamentului, fie ni s-ar fi cerut nouã, celor de la minister, lãmuririle necesare înainte de lansarea criticii respective. Aºa, însã, nu-mi rãmâne decât sã vã mulþumesc pentru atenþie.

Mulþumesc ºi eu pentru intervenþie. Îl invit pe domnul deputat Viorel Coifan. Va urma domnul Ioan Onisei.

## Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã se referã la ”Regionalizarea României, o problemã serioasã, abordatã superficialÒ.

Asistãm în ultimele luni la o avalanºã de declaraþii contradictorii fãcute de Guvern referitoare la regionalizare ºi la o nouã împãrþire administrativ-teritorialã a României. Unii o invocã ca pe o necesitate impusã de Uniunea Europeanã, alþii aduc în scenã spectrul federalizãrii, ce ar fãrâmiþa þara. În realitate, cei care guverneazã astãzi nu doresc o abordare serioasã a subiectului.

Regionalizarea þãrii nu este un proces impus de Uniunea Europeanã, aºa cum se invocã, în vederea aderãrii prevãzute pentru anul 2007. Grecia, un stat cu vechime în Uniunea Europeanã, a început acest proces abia în anul 2001. Regionalizarea þãrilor candidate este însã agreatã ºi susþinutã de Uniune în vederea compatibilizãrii, în termeni de suprafaþã, populaþie, dar ºi de dezvoltare socio-economicã, a unitãþilor administrativ-teritoriale situate imediat sub nivelul statelor membre.

În anul 1997, Delegaþia Comisiei Europene la Bucureºti, împreunã cu Guvernul României, publicã ”Carta verde Ñ Politica de dezvoltare regionalã în RomâniaÒ. În 1998, se adoptã Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România. S-au format cele opt regiuni de dezvoltare, au început sã funcþioneze consiliile de dezvoltare regionale ºi agenþiile din subordine. Se contura un început de politicã de dezvoltare regionalã.

Începând cu anul 2001, o serie de acte normative modificã arhitectura legii ºi spiritul ei. Consiliul Naþional de Dezvoltare este scos de sub autoritatea primului-ministru, ca o dovadã elocventã a ”preocupãriiÒ Guvernului Nãstase pentru acest subiect. Aproximativ în aceeaºi perioadã, mai exact în 1998, în Polonia trei oameni Ñ primul-ministru, ministrul de finanþe ºi ministrul administraþiei publice Ñ ºi-au asumat responsabilitatea politicã de a proiecta ºi implementa reforma administraþiei publice. Întregul proces a durat un an, adicã între 1998 ºi 1999. Astãzi în Polonia existã 16 regiuni, 308 comitate ºi 2.489 de comune ce funcþioneazã.

În anul 2002, Guvernul P.S.D. descoperã importanþa subiectului regionalizãrii ºi îl transformã într-unul electoral. Aceeaºi oameni care în 2001 înfierau cu fraze apãsate intelectualii din jurul revistei clujene ”ProvinciaÒ pentru ”vinaÒ de a fi propus abordarea unui astfel de subiect, s-au transformat în susþinãtorii fervenþi ai procesului de regionalizare. Dar în loc sã abordeze profesionist subiectul, au lansat o campanie de promovare care a avut un singur merit, acela de a lãsa pe cetãþenii acestei þãri într-o deplinã confuzie, generatoare de obsesii ºi frustrãri. Primul-ministru a oferit în 2002, la Sinaia, modelul italian ºi spaniol de regionalizare, apoi Ñ mai nou Ñ pe cel slovac. Preºedintele Iliescu este împotriva a însãºi ideii de regionalizare, iar ministrul Cozmâncã, dupã ce lanseazã nefericita formulã a numirii unor guvernatori care sã conducã regiunile de dezvoltare, doreºte sã regrupeze cele 42 de judeþe în 10 sau 12 judeþe mai mari care Ñ Doamne fereºte! Ñ sã nu se numeascã regiuni, pentru cã ”în România termenul de regiune deranjeazãÒ. ªi apoi Ñ _finis coronat opus_ Ñ constatã cã cei care au conceput regiunile de dezvoltare nu au fost oameni serioºi, inclusiv cei din delegaþia Uniunii Europene, iar aceste regiuni sunt în agonie. Dupã 3 ani de guvernare P.S.D.! Ce sã mai înþeleagã bietul cetãþean contribuabil? De la alegeri anticipate la alegeri amânate, apoi la altele decalate ºi aºa

mai departe. În final se va lãmuri însã cã la mijloc este altceva, ºi anume dorinþa ºi preocuparea actualului Guvern de a-ºi menþine sub orice formã puterea ºi de a obþine un nou mandat.

În loc sã discute serios ºi responsabil un subiect delicat, dar actual, Guvernul refuzã dialogul cu partidele de opoziþie ºi cu societatea civilã, fãcându-ne sã asistãm la un joc de declaraþii fãrã acoperire, care va fi sancþionat în 2004, atunci când alegãtorul îºi va exprima opþiunea.

Lipsa unei strategii clare în ceea ce priveºte o viitoare împãrþire administrativ-teritorialã a României, în vederea aderãrii în 2007 la Uniunea Europeanã, cât ºi absenþa oricãrei intenþii serioase de a aborda constructiv ºi transparent acest subiect, ne conduc la concluzia fireascã cã acest Guvern nu este capabil sã-ºi asume marile provocãri impuse de procesul de lãrgire a Uniunii Europene ºi în care România trebuie sã joace un rol major.

Vã mulþumesc.

## Mulþumesc ºi eu.

Îl invit pe domnul deputat Ioan Onisei, va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Îmi aºez aceastã declaraþie politicã sub motoul de tristã amintire: ”Cadrele hotãrãºte totul!Ò. Octav Cozmâncã ºi Guvernul Nãstase vor o nouã ”Academie Ǫtefan GheorghiuÈÒ.

Citez: ”Eliminarea clientelismului politic din administraþie ºi formarea de funcþionari publici profesioniºti, care sã se bucure de prestigiu social ºi de o bunã salarizareÒ promitea, printre altele, P.D.S.R. în oferta sa electoralã. Citez din nou: ”Depolitizarea structurilor administraþiei ºi eliminarea clientelismului politicÒ se angaja Cabinetul Nãstase prin Programul de guvernare.

Din ianuarie 2001 ºi pânã în prezent, ”depolitizareaÒ a însemnat, în varianta P.S.D., schimbarea abuzivã a unui mare numãr de specialiºti din administraþia publicã centralã ºi localã, specialiºti care primiserã, potrivit Legii nr. 188/1999 Ñ lege organicã, de altfel Ñ, statutul de funcþionari publici.

Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici a fost trecutã în subordinea ministrului administraþiei publice. Creatã pentru a apãra ºi a proteja drepturile legale ale funcþionarilor publici, agenþia a devenit instrumentul de epurare a funcþionarilor publici ºi de plasare a activiºtilor P.S.D. ºi a clienþilor politici ai partidului de guvernãmânt în funcþii publice, în posturi de responsabilitate la nivelul autoritãþilor administraþiei publice centrale ºi locale.

Dacã Legea administraþiei publice locale i-a tãiat pofta ministrului Cozmâncã de a mai încerca sã suspende sau sã schimbe din funcþii în mod abuziv aleºi locali, ”cozmâncãtorulÒ de primari a devenit ”cozmâncãtorulÒ de funcþionari, agentul numãrul unu al pesedizãrii structurilor administraþiei.

Prin Ordonanþa nr. 81/2001, Guvernul Nãstase înfiinþeazã Institutul Naþional de Administraþie, pus de premierul Nãstase sub patronajul primului-ministru Nãstase, institut trecut ºi el Ñ cum altfel? Ñ în subordinea ministrului administraþiei publice.

De ce amintim toate acestea, se poate pune întrebarea? O facem pentru cã, iatã proiectul Legii privind mãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitarea demnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionarea corupþiei Ñ o lege de 17 legi, pentru care Guvernul Nãstase vrea sã-ºi asume mai degrabã lipsa de rãspundere Ñ conþine ample ºi grave modificãri ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici. Amplele modificãri nu sunt propuse pentru a introduce, aºa cum ar fi de crezut, prevederi vizând incompatibilitãþile statutului de funcþionar public Ñ ele, de altfel, existã în lege Ñ ºi nici noi norme de conduitã. Nu avem de a face cu un cod de conduitã a funcþionarului public, ci cu încercarea, fãþiºã ºi brutalã, de a rereglementa monopolul Institutului Naþional de Administraþie Ñ deci al ministrului administraþiei publice Ñ în formarea ºi perfecþionarea profesionalã a funcþionarilor din administraþie, de care sã depindã evoluþia în carierã a funcþionarilor publici, promovarea ºi salarizarea acestora.

De asemenea, prin aceleaºi modificãri se doreºte crearea unei dependenþe totale a unei categorii de funcþionari, ce se vor numi înalþi funcþionari publici, de factorul politic, ei urmând sã fie numiþi de primul-ministru.

Format în anticamera demnitarilor lipsiþi de demnitate, comuniºti, cu spiritul partidului unic în cuget ºi simþiri, domnul Cozmâncã nu uitã nici o clipã învãþãtura stalinistã: ”Cadrele hotãrãºte totul!Ò

Iar ceva mai tânãrul Nãstase, perfecþionat ºi el pe la cele ºcoli ale P.C.R., se doreºte ºi ºeful de cadre al unui nou partid-stat, nu P.C.R., ci P.S.D.

Iatã, deci, cum înþelege, printre altele, Guvernul Nãstase sã lupte împotriva corupþiei, despre care liderul P.S.D. spunea cã trebuie ”bine gestionatãÒ la nivelul partidului Domniei sale. Ceea ce, de altfel, se întâmplã cu brio.

Proiectul Legii de modificare ºi completare a Statutului funcþionarilor publici, inclus în pachetul legislativ aºa-zis ”anticorupþieÒ, urmãreºte desãvârºirea subordonãrii politice a întregului proces de formare profesionalã a angajaþilor din administraþia publicã, având ca efect ºi minarea învãþãmântului superior administrativ. Institutul Naþional de Administraþie Ñ I.N.A. Ñ, condus de un secretar de stat numit de primul-ministru, la propunerea lui Octav Cozmâncã, ºi de un subsecretar de stat, numit de Ministerul Administraþiei Publice, va deþine monopolul asupra formãrii continue ºi perfecþionãrii pregãtirii profesionale a celor care lucreazã sau vor dori sã lucreze în administraþia publicã.

ªi pentru ca totul sã fie clar ºi þarcul sã se închidã, noul statut prevede cã: ”Funcþionarii publici care au absolvit o formã de învãþãmânt postuniversitar cu durata de minimum un an sau care urmeazã o asemenea formã de învãþãmânt la data intrãrii în vigoare a noii legi, acestea sunt echivalate cu programele de perfecþionare profesionalã de minimum un an organizate de I.N.A.Ò

Aºadar, în 1990, sub F.S.N., se echivalau certificatele fostei Academii P.C.R. ”ªtefan GheorghiuÒ cu diplomele universitare. Dupã 13 ani de democraþie sub P.S.D., diplomele universitare se echivaleazã de noua ”ªtefan GheorghiuÒ!

ªi, pentru a nu exista vreun echivoc, Hotãrârea de Guvern nr. 710/3 iulie 2002 privind funcþionarea Institutului Naþional de Administraþie consacrã ”independenþa acestuia faþã de Ministerului Educaþiei ºi CercetãriiÒ Ð doamna ministru Andronescu face, probabil, parte din alt cabinet Ñ ºi prevede de asemenea faptul cã: ”Institutul nu este supus regulilor privitoare la acreditarea instituþiilor de învãþãmânt superior ºi nu face parte din sistemul

naþional de învãþãmânt. ”Rezultatele obþinute de absolvenþii unui program de pregãtire sau perfecþionare profesionalã vor fi consemnate în certificate de absolvire, semnate de directorul general al institutului sau, dupã caz, al centrului regional respectiv. Certificatele de absolvire sunt recunoscute de Ministerul Administraþiei Publice, în condiþiile legiiÒ.

Explicaþia acestei lovituri datã învãþãmântului superior în general, ºi celui administrativ, în special, o gãsim în Hotãrârea C.C. al P.C.R. din 1 ianuarie 1971, în care se afirma: ”Cadrele care au absolvit pânã acum diferite facultãþi din învãþãmântul superior nu au cãpãtat cunoºtinþele corespunzãtoare în domeniul ºtiinþei conducerii. Rezolvarea sarcinilor complexe ridicate de dezvoltarea actualã ºi de perspectivã a societãþii noastre, cerinþele întãririi rolului conducãtor al partidului în viaþa economicã ºi socialã necesitã adoptarea unor mãsuri care sã asigure perfecþionarea continuã a pregãtirii tuturor activiºtilor de partid, a cadrelor cu munci de rãspundere din organele de partid ºi de stat.Ò

Prin Institutul Naþional de Administraþie ºi rolul ce i se consacrã de cãtre noul Statut al funcþionarului public, Guvernul Nãstase reînvie ”ªtefan GheorghiuÒ. La asumarea rãspunderii Guvernului sãu iresponsabil, Adrian Nãstase ar trebui sã-ºi exprime, ca un veritabil secretar general: ”convingerea cã înfãptuirea acestor mãsuri va contribui la afirmarea tot mai puternicã a rolului partidului nostru, ca forþã politicã conducãtoareÒ.

Vã mulþumesc.

## Mulþumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu, va urma domnul Iosif Armaº.

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Sâmbãtã, în ziua de 15 martie, vom sãrbãtori începutul Revoluþiei maghiare, sãrbãtoarea naþionalã a tuturor maghiarilor. Ca parte integrantã a ”Primãverii EuropeneÒ, Revoluþia maghiarã, prin programele sale, viza desfiinþarea radicalã a relaþiilor feudale, democratizarea societãþii prin acordarea drepturilor ºi libertãþilor civice.

Miºcãrile din Transilvania din luna martie prefaþau o revoluþie paºnicã, atât prin Programul de la Cluj, cât ºi prin manifestaþiile populaþiei maghiare din Târgu-Mureº. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai a adoptat legi importante, atât pentru poporul maghiar, cât ºi pentru naþiunea româneascã, cum au fost: desfiinþarea iobãgiei, suportarea în comun de cãtre toþi cetãþenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetãþeneºti ºi religioase ale românilor ºi noua lege a presei.

Cu toate acestea, datoritã politicii duplicitare a Curþii de la Viena, s-a ajuns la un rãzboi civil între cele douã naþiuni, când comunitãþi întregi ale maghiarimii erau masacrate la Abrud, Zlatna, Zona Zarandului sau la Aiud.

Cu toate acestea, foarte mulþi români, peste 30 de mii la numãr, au luptat ºi în armata revoluþionarã ungarã.

Evenimentele din anii 1848ÑÕ49 prezintã numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele douã naþiuni ºi nu duºmãnia faþã de Revoluþia maghiarã, ceea ce percepem din textul manualelor de istorie. Din pãcate, în aceste manuale evenimentele paºoptiste sunt tendenþios interpretate, fapt prin care se îndeamnã la urã ºi lipsã de toleranþã faþã de populaþia maghiarã din Transilvania. Prin urmare, ar fi de preferat redactarea unor manuale de istorie unde sã fie redate corect manifestãrile revoluþionare, pentru cã cunoaºterea inexactã a evenimentelor îngreuneazã apropierea româno-maghiarã. Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc ºi eu.

Dau cuvântul domnului Iosif Armaº, va urma domnul Doru Dumitru Palade.

Mulþumesc. Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În numeroase articole de presã din ultimele zile s-au fãcut diverse comentarii în legãturã cu pachetul de legi anticorupþie pentru care Guvernul urmeazã sã-ºi asume rãspunderea. S-a afirmat cã amânarea adoptãrii de cãtre Guvern a pachetului legislativ anticorupþie ºi, implicit, a susþinerii acestuia în Parlament reprezintã nici mai mult nici mai puþin decât lipsã de voinþã politicã pentru combaterea fenomenului de corupþie.

În limita timpului ce îmi este alocat, doresc sã vã fac câteva precizãri, dupã opinia mea, esenþiale.

Aº porni, cu îngãduinþa dumneavoastrã, prin a evoca o observaþie extrem de importantã a lordului George Robertson, secretarul general al Alianþei Nord-Atlantice, fãcutã recent în Parlamentul României. Domnia sa atrãgea atenþia, vorbind în faþa Camerelor reunite, cã, în contextul pregãtirilor de aderare deplinã la NATO, România trebuie sã aplice nediscriminatoriu legile anticorupþie, pentru ca democraþia ºi credibilitatea þãrii sã nu fie afectate. Astfel spus, NATO urmãreºte îndeaproape efortul oficialitãþilor române de a þine sub control fenomenul corupþiei.

În consecinþã, este vital pentru interesele fundamentale ale României ca legile anticorupþie, o datã adoptate, sã-ºi dovedeascã eficacitatea. Aici trebuie cãutatã adevãrata motivaþie a amânãrii: necesitatea unei consultãri serioase a partidelor parlamentare ºi a reprezentanþilor societãþii civile în legãturã cu soluþiile propuse de Executiv pentru întregirea bazei legale de prevenire ºi de combatere a actelor de corupþie.

Doresc sã menþionez cã în aceastã perioadã premierul Adrian Nãstase intenþioneazã sã aibã consultãri ºi sã examineze propunerile ce se vor face, astfel încât cele rezonabile sã-ºi gãseascã locul în textul pentru care Guvernul îºi va angaja rãspunderea.

Amânarea adoptãrii de cãtre Guvern a pachetului anticorupþie nu înseamnã lipsã de voinþã politicã, ci o mai atentã studiere a proiectelor de lege. Premierul Adrian Nãstase, ca ºi alþi reprezentanþi ai P.S.D., au subliniat fãrã echivoc cã existã întreaga disponibilitate pentru analizarea fiecãrei propuneri ºi sugestii în vederea îmbunãtãþirii textului elaborat de Guvern.

Reglementãrile anticorupþie sunt atât de importante încât nu amânãrile succesive ar trebui sã deranjeze, ci, mai ales, posibilitatea ca unele prevederi ale viitoarelor legi sã fie inadecvate ºi chiar nefavorabile unei autentice lupte împotriva corupþiei. Vã mulþumesc.

Mulþumesc ºi eu.

Îl invit pe domnul Doru Dumitru Palade, va urma domnul deputat Marin Anton.

Mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Se tot amânã inexplicabil rezolvarea problemei consiliilor municipale în douã mari oraºe ale României: chiar în capitala þãrii, municipiul Bucureºti, ºi în municipiul Cluj-Napoca, capitala Transilvaniei, cu grave consecinþe asupra modului în care sunt conduse activitãþile gospodãreºti.

Ca bucureºtean, nu pot sã nu-mi exprim regretul privind modul în care a fost condusã Capitala în toþi anii post-1989, felul în care la conducerea urbei s-au perindat tot felul de personaje alese democratic, de o populaþie bulversatã de mass-media interesatã sau, mai bine zis, cointeresatã de diverse cercuri de interese, personaje care, însã, în urma mandatelor efectuate, pentru electorat au fãcut mai nimic, dar, în schimb, ºi-au aranjat situaþia materialã pentru mai multe generaþii.

Dacã la Cluj-Napoca situaþia se explicã prin temerea cã Partidul Social Democrat poate prinde la eventualele alegeri anticipate cel mult un loc de consilier, ºi voturile U.D.M.R. nu vor putea împiedica pe unul dintre cei mai capabili primari generali ai þãrii sã continue sã conducã urbea cu acelaºi spirit de gospodar, la Bucureºti situaþia se prezintã altfel. Aici au apãrut interese clare economico-financiare, dar nu ale municipiului, ci ale unor grupuri mafiote, pentru acapararea unor finanþãri pentru anumite obiective, din care sã se tragã foloase ilicite.

Sã ne amintim cã fenomenul de corupþie în România a început încã din 1990, de la nivelul primãriilor, prin acordarea de spaþii comerciale, de case din fondul locativ al statului, de terenuri ºi aprobãri pentru construcþii ilegale, contra unor ºpãgi consistente, incomparabile cu salariile funcþionarilor publici, care, parcã pentru a facilita mita, erau þinute la cel mai scãzut nivel posibil.

Îmi amintesc cã prin Õ94ÐÕ95, când F.P.S.-ul încerca sã-ºi creeze propriul aparat, primul-ministru de atunci, Nicolae Vãcãroiu, nu-ºi explica de ce de la primãriile din Capitalã nu doreºte nimeni sã treacã în acest nou organism, unde lefurile erau mult mai mari. Dar funcþionarii de la principalele servicii, fie de la Primãria Capitalei, fie de la primãriile de sectoare, nu trãiau numai din salariu. Dacã ar fi ºtiut, însã, ce prosper va deveni F.P.S.-ul, nu ar mai fi stat pe gânduri.

Dar sã revenim la Bucureºtiul nostru, care, în mod clar, a cãpãtat aspectul unei aglomerãri urbane din lumea a treia.

Deºi încã de la plecarea la Guvern a domnului Victor Ciorbea, simpaticul primar general Viorel Lis ne-a promis cã ne va delecta cu discuþia publicã a unui plan de sistematizare, nu mai spun de promisiunile domnului Bãsescu, pânã în prezent nu cunoaºtem un asemenea document ºi nu avem o prioritizare a unor obiective urbanistice în Capitalã asupra cãrora sã se concentreze edilii, în funcþie de finanþãrile ce pot apãrea. ªi aceasta s-a vãzut din plin cu ocazia ultimelor evenimente din Consiliul Municipal Bucureºti.

Prin legea nr. 489/2001, Parlamentul României ratificã contractul de finanþare acordat României de Banca Europeanã pentru Investiþii pentru obiective din domeniul infrastructurii urbane a municipiului Bucureºti. Rãzboiul nãscut pe aceastã temã între primarul general ºi consilierii P.S.D. ne-a adus în situaþia posibilã a retragerii creditului ºi a opririi unor acþiuni importante, între care contorizarea energiei termice în reþeaua de termoficare a Capitalei ºi reabilitarea unor artere de circulaþie. Discuþiile purtate în consiliul municipal, rãzboiul P.S.D.ÑTraian Bãsescu, faþã de care bucureºtenii, îndobitociþi de traiul zilnic tot mai precar, nu mai ºtiu ce sã creadã ºi, zi de zi, îºi pierd încrederea în bruma de democraþie de pe malul Dâmboviþei, sunt elemente care ne dau de gândit, dacã, efectiv, se doreºte sã se facã ceva sau se joacã o comedie pe spinarea electoratului.

Omul de rând din România, cu lipsa de educaþie democraticã pe care o are, când nu este mulþumit, îl înjurã ºi pe primar, dar ºi Guvernul, laolaltã cu Parlamentul ºi Preºedinþia. Când îºi rupe jenþile la roþile de la maºinã pe bulevardele Capitalei, bucureºteanul începe cu domnul Bãsescu, continuã cu domnii Nãstase ºi Iliescu ºi, la urmã, primim ºi noi, parlamentarii, ”binecuvântãrileÒ de rigoare.

Sã luãm numai situaþia de pe arterele rutiere din jurul Parlamentului. Chiar nu se mai gãseºte nimeni sã reproducã pavelele fabricate acum 15-20 de ani sau cineva îºi bate joc de un loc devenit obiectiv turistic al Bucureºtiului? Chiar nu se poate face nimic?

Recenta implicare a Preºedinþiei pare sã fi deblocat oarecum problema, dar cred cã domnul Bãsescu nu ºi-a spus ultimul cuvânt, ºi asta se vede ºi în presã.

Este necesar ca în Bucureºti sã se instituie o stare de normalitate, treburile municipiului sã intre pe mâna unor profesioniºti care sã-ºi facã meseria. În fond, Bucureºtiul trebuie sã fie oglinda României, ºi cum aratã acum ne este ruºine sã ne uitãm.

Chiar Partidul Social Democrat, speriat de un eventual insucces electoral în Bucureºti, este dispus sã sacrifice situaþia municipiului? În Bucureºti nu este chiar ca la Cluj-Napoca, trebuie sã ºtim clar: rãmânem cu aceastã situaþie pânã în anul 2004 sau nu? Vã mulþumesc.

## Mulþumesc.

Domnul deputat Marin Anton are cuvântul, va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnii deputaþi Eugen Nicolãescu, Ioan Sonea ºi Emil Rãdulescu vor depune la secretariat declaraþiile ºi le mulþumesc pentru cã ne ajutã sã încheiem mai bine.

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã se va referi la faptul cã: ”Guvernul joacã alba-neagra cu facturile la întreþinere pe spinarea locatarilorÒ.

Cu riscul de a face teoria chibritului ºi cu îngãduinþa de a nu crede în asigurãrile ministrului administraþiei publice, conform cãrora este preocupat ca cetãþenii sã nu plãteascã pierderile producãtorilor ºi distribuitorilor de energie termicã, mã voi referi la ultimul exemplu, în care Executivul a înþeles sã reglementeze ºi sã impunã soluþii populiste, în afara celor consacrate, din punct de vedere economic, în acest domeniu.

Cine ºi cum va primi ajutor social pentru întreþinere ºi, mai ales, cine va suporta pierderile din reþele? Aceasta este problema la care, ºi de data aceasta, Guvernul a preferat sã cheltuiascã fonduri pe mãsuri diletante, ºi acelea pentru a atenua efectele, decât sã combatã cauzele, adicã sã demareze programe de restructurare ºi privatizare a utilitãþilor.

De mai bine de douã luni, avem parte de niºte bâlbâieli incredibile ºi greu de suportat ale unui Guvern

care susþine cã promoveazã politici coerente ºi eficiente. În mai puþin de douã luni, Executivul s-a jucat ”de-a alba-neagraÒ cu pierderile din reþelele de termoficare, ºi jocul nu s-a încheiat.

Pe de altã parte, aprobã ºi anuleazã actele normative, vorbeºte pe limbi diferite, ca sã nu mai amintim de banii cheltuiþi de primãriile din toatã þara pentru întocmirea listelor cu cei care îndeplinesc criteriile pentru ajutor social pentru plata întreþinerii.

Deºi Guvernul a anunþat cã va cãuta alte metode de facturare, care sã vinã în sprijinul populaþiei, RADET a anunþat cã revine la modul de facturare din decembrie, deci facturile vor fi calculate dupã procedura folositã de regia de termoficare, în care sunt incluse ºi pierderile din reþea. Aceasta ar fi consecinþa existenþei efemere a Ordonanþei nr. 6/2003, care reglementa echilibrarea costurilor facturilor la întreþinere suportate de populaþie. Doar o lunã a produs efecte, ciuntite, oricum, ºi, în ciuda acestui demers populist, abonaþii RADET au beneficiat de o reducere medie de doar 13%, faþã de 30%, cât se promisese.

ªi ca bâlciul sã continue, la sfârºitul sãptãmânii trecute, un secretar de stat din Ministerul Administraþiei Publice anunþa la videoconferinþa cu prefecþii cã pierderile la energie termicã nu se vor regãsi în facturile pe luna martie. Cine ºi ce sã mai înþeleagã?

Nu ne rãmâne decât sã constatãm în mod clar cã nu existã voinþã ca lucrurile sã se schimbe, atâta timp cât menþinerea monopolului satisface interesele celor de la putere, fie ea localã sau centralã. Singura schimbare, pãguboasã de asemenea, a fost trecerea regiei de sub o conducere consideratã coruptã sub o altã conducere, lamentabilã sub aspectul competenþei ºi prestaþiei profesionale.

Pentru cã, în rest, dupã atâta tevaturã, pierderile vor reveni acolo unde le-a fost locul, întotdeauna: în spinarea locatarilor.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu.

Dau cuvântul domnul Adrian Moisoiu, va urma domnul Emil Rus.

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Intervenþia mea din aceastã dimineaþã este intitulatã: ”Români, dormiþi în pace, cu sprijinul P.S.D.-ului, U.D.M.R. vegheazã ºi ne pregãteºte un viitor pe mãsurã!Ò

Sâmbãtã, 8 martie 2003, la Târgu-Mureº, la cel de al VII-lea congres al sãu, desfãºurat cu uºile închise, blocul reformist din cadrul U.D.M.R. s-a autodizolvat, reprezentanþii sãi decizând în unanimitate înfiinþarea miºcãrii politice Blocul Reformist, care sã continue acþiunile acestuia. Astfel, la alegerile locale, precum ºi la cele parlamentare din România, membrii miºcãrii îºi propun sã nu îºi desemneze candidaþi împotriva U.D.M.R.-ului, ei având însã posibilitatea de a putea candida sub culorile unor alte formaþiuni politice.

În accepþiunea miºcãrii politice Blocul Reformist, U.D.M.R..-ul ºi-a pierdut baza moralã de a fi singura entitate de reprezentare a maghiarimii, lucru care nu îi va opri însã de a rãmâne în continuare în structurile U.D.M.R. Noua miºcare politicã îi va reprezenta pe toþi membrii ºi nemembrii U.D.M.R. care sunt nemulþumiþi de politica dusã pânã acum de actuala conducere a acesteia ºi care acuzã conducerea U.D.M.R.-ului de abandonarea maghiarimii la negocierile cu partidul de guvernãmânt, încã imediat dupã acel ruºinos ”martie negruÒ din 1990, de la Târgu-Mureº.

Aparent s-ar putea crede cã în sânul U.D.M.R.-ului a apãrut o sciziune. În fapt, este vorba de un grup, nu puþin, de membri ai uniunii, mai grãbiþi, aºa-ziºii radicali, care îºi propun, pentru preluarea puterii în U.D.M.R., sã schimbe locomotiva din mers ºi atingerea într-un timp minim a obiectivului principal: obþinerea autonomiei administrative ºi teritoriale, prin înfiinþarea autoguvernãrii naþionale a maghiarilor din România, propusã mai de mult ºi mai de curând de faimosul episcop reformat de Piatra Craiului, L‡szl— Tškes.

Pentru atingerea scopului declarat, conducerea proaspetei miºcãri s-a arãtat deschisã spre o colaborare ºi cu alte forþe, aºa-zise româneºti, cum ar fi Liga TransilvaniaBanat, condusã de Sabin Gherman, Liga Pro Europa, condusã de Smaranda Enache, Fundaþia Horia Rusu ºi Grupul de Dialog Social, care, dupã cum spun ei, ”doresc un dialog sincer cu maghiariiÒ ºi care, însuºindu-le concepþia, sunt de acord în special cu principiul autonomiei.

Doresc sã subliniez faptul, deloc de neglijat, cã lucrãrile congresului s-au încheiat cu intonarea imnului Ungariei, ceea ce atestã o datã în plus caracterul iredentist al platformelor din interiorul U.D.M.R.-ului.

Sub masca îmbunãtãþirii relaþiilor dintre majoritate ºi minoritãþile naþionale, prin prevederile sale, ”Protocolul privind colaborarea dintre Partidul Social Democrat ºi Uniunea Democratã Maghiarã din România pentru anul 2003Ò, semnat la Bucureºti în ziua de 19 februarie 2003, este de fapt un document prin care demnitatea românilor majoritari este batjocoritã ºi constituie totodatã un odios act de trãdare naþionalã.

În acest sens vã propun sã apreciaþi câteva fraze din

el:

”P.S.D. ºi U.D.M.R. se angajeazã sã acorde o atenþie deosebitã problemelor minoritãþii române din judeþele ºi localitãþile unde etnia maghiarã deþine o pondere majoritarã, acþionând pentru egalitatea ºanselor tuturor cetãþenilor români, indiferent de naþionalitate.Ò

Alt citat: ”Se vor lua mãsuri pentru aplicarea ºi respectarea prevederilor art. 38 lit. u) din Legea nr. 215/2001 privind acþiunea de atribuire, de schimbare de denumiri de strãzi, pieþe, obiective de interes public local, în conformitate cu prevederile Legii nr. 48/2003 privind atribuirea sau schimbarea de denumiriÒ.

Alt citat: ”Va fi rezolvatã terminarea lucrãrilor de renovare de la Liceul ”Aprily LajosÒ din Braºov pânã la 1 martie 2003 ºi construirea noii clãdiri pentru ªcoala Generalã nr. 6 pânã la 01 septembrie 2003Ò

Alt citat: ”Se va soluþiona schimbul de clãdiri între Liceul Teologic ”Ham JanosÒ ºi Liceul Teoretic nr. 7 din Satu Mare pânã la începerea anului ºcolar 2003-2004Ò.

Nu apreciaþi cã acestea reprezintã o recunoaºtere a faptului cã statul român ºi-a pierdut autoritatea, cã românii sunt obligaþi sã-ºi instruiascã copii în limba maghiarã sau sunt daþi afarã din ºcoli, pentru a se realiza un proces de separare, încã de pe bãncile ºcolii, între români ºi maghiari?

Toate cele semnalate ºi multe altele, sunt mostre de atitudini antidemocratice ºi antieuropene, care atestã din partea U.D.M.R.-ului o diversiune politicã constantã de subminare a eforturilor noastre de integrare europeanã ºi pe care oficialitãþile române se fac fie cã nu le observã, fie cã iau atitudini formale.

În ajun de 15 martie, sãrbãtoare pe care udemeriºtii ºi-o organizeazã pe teritoriul întregii Transilvanii cu trâmbiþe, drapele ºi toatã logistica aferentã, pentru a ne sfida ºi cãlca în picioare puþina demnitate care ne-a mai rãmas, voi încheia cu un îndemn dureros: ”Români, dormiþi în pace, cu sprijinul P.S.D.-ului, U.D.M.R. vegheazã ºi ne pregãteºte un viitor pe mãsurã!Ò Mulþumesc.

Vã mulþumesc.

Domnul Emil Rus, va urma domnul Baciu, care se grãbeºte sã se prindã în lanþul viu din jurul Parlamentului.

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Declaraþia mea politicã de astãzi se referã la mijloacele de transport-cãlãtori prin C.F.R. ºi are ca þintã activitatea Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor ºi Locuinþei.

În ceea ce priveºte tratarea acestui capitol în cartea albã a guvernãrii pesediste, obiectivele ºi strategiile de viitor, realizãrile mãreþe, nu îmi îngãdui nici o obiecþie.

Mã nedumereºte faptul cã acum preþurile sunt tot mai mari la transportul de cãlãtori ºi condiþiile de cãlãtorie tot mai precare. Vagoanele pentru cãlãtori rãmân pe mai departe din ce în ce mai neîngrijite, geamurile nu se închid, frigul face ravagii ºi preþul biletului de cãlãtorie sporeºte, iar la grupul sanitar îþi este greaþã sã te duci.

Eu cãlãtoresc sãptãmânal cu trenul de Baia-Mare (1641) sau Sighet (1644) ºi am cãutat sã înþeleg greutãþile: cã se lucreazã la infrastructurã pe alte trasee, cã s-au achiziþionat locomotive ºi vagoane, cã sunt bani puþini, cã nu se pot face toate deodatã.

Este adevãrat cã au fost aduse vagoane din Germania. Gurile rele susþin cã ele au fost fabricate în 1964 ºi cã ºi-au trãit traiul, iar nemþii au renunþat la ele. Ei le-au aruncat de rele, ºi noi le-am luat de bune. Sigur cã erau superioare celor autohtone, aveau încãlzire ºi o suspensie bunã, se putea cãlãtori cu ele în bune condiþiuni. Vorbesc la timpul trecut pentru cã, în ultima vreme, nu le-am mai întâlnit. ªi iarãºi spuneau unii cã sunt pe alte rute, ca sã vadã lumea cã ne-am înnoit!

O fi sau nu aºa nu-mi dau seama, dar cert este cã, în ultima vreme, nu le-am prea vãzut ºi am avut parte de cãlãtorii ieºite din normalitate, sigur, cu vagoanele noastre vechi. Într-un caz: geamul nu se mai închidea, iniþial a fost izolat cu o substanþã care nu-i îngãduia deschiderea, cineva l-a forþat, ºi eu l-am gãsit deschis, n-am avut ce face, aºa cã am dârdâit de frig zece ore.

O altã cãlãtorie de pominã a fost cea din 9 spre 10 martie a.c. Aveam loc pentru dormit la ”etajÒ în trenul nr. 1644, locul 36, într-un compartiment strâmt, încât cu greu se putea ajunge la locul care numai de odihnã nu a fost. Balansul era foarte mare, patul mic, ridicat prea sus, îngust, fãrã mijloace bune de siguranþã, ºi a trebuit ca toatã noaptea sã stau treaz spre a nu ”aterizaÒ. Biletul costã peste 700.000 de lei. Despre lenjerie, prosoape, nici nu mai doresc sã aduc vorba.

Nu fac aceastã declaraþie din dorinþa de a-mi crea facilitãþi, pentru cã mã voi descurca eu, dar mã gândesc la omul obiºnuit, având în vedere cã preþul unui bilet este, dacã nu jumãtate, atunci sigur o treime din pensia sau salariul lui. Se poate întreba: de ce nu merge la clasã? Dar tot atât de uºor se poate lua în considerare cã omul nu circulã de voie bunã, fiind poate bolnav sau fiind vorba de o femeie.

Ceea ce solicit eu, domnule ministru, este mai multã grijã pentru asigurarea condiþiilor civilizate de transport cu trenul. Sau este cineva pus anume sã distrugã aceastã formã de cãlãtorie, oferind alta, din jocul intereselor, cum ar fi mijloacele auto?

Este drept cã acum sunt tot felul de microbuze ºi autobuze particulare, dar nu cred ºi nu trebuie ca acesta sã fie rãspunsul.

Transportul C.F.R. trebuie sã fie acela pe care-l are toatã lumea europeanã, pe care îl pretinde civilizaþia actualã ºi pe care l-aþi impus în programele dumneavoastrã de guvernare.

Sunt convins cã nu se pot face toate deodatã, cum am mai spus, dar nici, în numele intensificãrii activitãþii într-un segment al transporturilor, sã se lase în vraiºte celelalte nu mi se pare normal.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc. Dau cuvântul domnului deputat Mihai Baciu. Va urma domnul ªtefan Pãºcuþ.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Pentru cã aþi amintit de lanþul acesta pe care îl vom face într-adevãr nu peste multã vreme, îmi aduc aminte de o întâmplare interesantã, pitoreascã de la Iaºi, de acum câþiva ani. Un judecãtor a dat o sentinþã de condamnare împotriva unui inculpat. Dupã câteva zile, judecãtorul a trecut în avocaturã ºi, fiind angajat exact de inculpatul pe care el l-a condamnat, a început sã atace cu vigoare ºi cu mult temei sentinþa, spunând cã un judecãtor tâmpit ºi idiot a dat acea sentinþã netemeinicã ºi nelegalã, adicã propria lui sentinþã. Mi-am adus aminte de aceastã întâmplare auzind cã ºi P.S.D.-ul vrea sã iasã ºi sã se prindã în lanþ. Deci P.S.D.-ul desfiinþeazã C.N.S.A.S.-ul, ºi astãzi iese în lanþul din jurul Parlamentului ºi protesteazã vehement împotriva acestei mãsuri abuzive.

Suntem în þara lui Kafka, domnule preºedinte ºi stimaþi colegi, o þarã a absurdului, în care se pot petrece asemenea chestiuni.

Criza sãnãtãþii în Moldova, pentru cã despre aceasta vreau sã vã spun astãzi câteva cuvinte, se agraveazã. Este un adevãr recunoscut de toþi, inclusiv de Guvern, cã România se confruntã cu o crizã a sistemului de sãnãtate fãrã precedent. La fel de incontestabil, dar mai puþin cunoscut ºi recunoscut, este adevãrul cã criza sistemului de sãnãtate din provincia istoricã a Moldovei este mai adâncã decât în restul þãrii.

Nu mi-am propus sã enumãr astãzi aici, în faþa dumneavoastrã, cauzele generale ale crizei sistemului sanitar, ºi nici pe cele oarecum specifice ale dezastrului sanitar din Moldova. Ele sunt cunoscute, fiind evocate deseori în ultimul timp ºi, în plus, am dezbãtut recent, chiar în aceastã salã, o moþiune la adresa Guvernului pe aceastã temã.

Deja opinia publicã româneascã, profund sensibilizatã, pentru cã aceasta nu este o temã oarecare, ºtie cã vina cea mare pentru aceastã situaþie aparþine Guvernului

P.S.D.ÐU.D.M.R. ºi, în particular, Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei.

Vreau astãzi, în faþa dumneavoastrã, sã fac cunoscute câteva dintre aspectele cele mai dureroase ale crizei sãnãtãþii din Moldova, iar pentru aceasta este suficient sã mã refer la sistemul sanitar din Iaºi. Spun cã este suficient, pentru cã Iaºiul are cele mai multe unitãþi spitaliceºti din zonã, are spitale de grad universitar, ºi, mai presus de orice, bolnavi din toatã Moldova apeleazã în cazuri mai grave, fiind, slavã Domnului, destule, ba chiar ºi în cazuri mai puþin grave la serviciile medicale ieºene, aºa încât o crizã a sistemului de sãnãtate din Iaºi afecteazã direct populaþia întregii Moldove.

Acest sistem, în acest moment, este în colaps, datoriile spitalelor cãtre furnizorii de utilitãþi ºi medicamente se ridicã la sute de miliarde de lei; mâncarea bolnavilor internaþi este mai rea ca în puºcãrii; medicaþia gratuitã revine la cea de acum 30-40 de ani, sã zicem perioada postmedievalã, li se dau oamenilor numai aspirine, paracetamol ºi algocalmin, cam indiferent de ce boalã au, pentru cã acestea existã; unele clãdiri stau sã se prãbuºeascã, pereþii sunt umezi ºi coºcoviþi; paturile de metal cu plasã de sârmã amintesc de lagãrele de concentrare; aparatele se stricã sau se uzeazã ºi nu le reparã sau nu le înlocuieºte nimeni ºi aºa mai departe.

Ce soluþii credeþi cã a avansat Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei pentru vindecarea bolilor grave ale sãnãtãþii ieºene ºi implicit, sigur, dupã cum v-am spus, din Moldova?

Prima soluþie a fost sã se reducã numãrul de paturi în spitale, în condiþiile în care ºi acum bolnavii stau câte doi într-un pat. Am înþeles cã în alte regiuni sunt mai multe paturi ºi nu se reduc. Dar am mai spus eu cã, probabil, P.S.D.-ul vrea sã punã mai mulþi bolnavi într-un pat ca sã realizeze idealul sãu ”Mai aproape de oameni, împreunã cu ei!Ò

A doua soluþie a fost sã fie preluate spitalele de cãtre primãrie ºi consiliul judeþean. Acþiunea în sine, ca ºi ideea ca atare, este de sorginte europeanã, fãrã îndoialã, dar realizarea ei la Iaºi este dezastruoasã, pentru cã cele douã instituþii care preiau spitalele nu primesc nici un ban, dupã cum prevede legea. Banii sãnãtãþii merg în gãurile negre ale Ministerului Finanþelor Publice ºi, de acolo, mai departe ºtim noi încotro.

A treia soluþie a fost sã fie daþi afarã niºte directori de spitale ºi sã se reducã personalul.

Au mai fost ºi alte soluþii, dar acestea au fost dintre cele mai importante.

ªi, în sfârºit, a patra soluþie, ineditã de altfel, teleconferinþa. Se aºazã ºefii administrativi ai judeþului Iaºi la o masã, se aºazã unii ºefi de la centru, de la Guvern în speþã, la o altã masã aici, la Bucureºti, dau drumul la ecran ºi începe circul. Cei de la Iaºi povestesc greutãþile judeþului, se plâng cã nu au nici de unele, nici de altele, cã reforma Ministerului Sãnãtãþii nu poate fi aplicatã pe teren în forma apãrutã în visele doamnei ministru ºi aºa mai departe. Cei de la Guvern aruncã vina întotdeauna pe cei de la Iaºi, îi ameninþã cu fel de fel de pedepse, dau citate din primul-ministru sau din documente europene imaginare, iar, între timp, gravidele nasc în cãruþe sau pe holurile primãriilor, iar bolnavii din spitale se cer acasã spunând cã este mai bine sã moarã între neamuri.

O teleconferinþã model au susþinut vinerea trecutã domnii miniºtri ªerban Mihãilescu ºi Octav Cozmâncã, reprezentativi de altfel pentru Guvernul nostru, la care a asistat ºi doamna Daniela Bartoº, întrucât în discuþie apãrea, din când ºi când, ºi cuvântul sãnãtate, care se aflã ºi în denumirea ministerului pe care îl conduce, aºa cã trebuia sã fie cumva pe acolo.

Cei de la Iaºi s-au plâns, ca de obicei, de greutãþile uriaºe ale sãnãtãþii ieºene. Domnii Cozmâncã ºi Mihãilescu au rãspuns: ”Credeþi cã Guvernul a ajuns în subordinea judeþului dumneavoastrã? Credeþi cã puteþi avea idei fãrã sã ne consultaþi pe noi? Credeþi cã puteþi vorbi neîntrebaþi? În general, nu vi se pare cã v-aþi luat-o în cap? Spuneþi cã nu aþi primit bani pentru spitale, cã nu aveþi de unde reduce paturile, cã nu puteþi da oamenii afarã, cã nu puteþi prelua spitalele fãrã finanþarea corespunzãtoare, în timp ce la Iaºi aþi avut o galã de box? Luaþi bani de la box ºi daþi-i la spitale. ªi sã nu vã mai auzim cu asemenea pretenþii obraznice. Sã nu depãºiþi limita mãsurii!Ò, a subliniat cu adânc înþeles domnul Cozmâncã, specialist, dupã cum vedeþi, în hermeneuticã ºi limba românã literarã.

Cam aºa s-a rezolvat criza sãnãtãþii de la Iaºi ºi cam acesta este modul ºi limbajul cu care sunt tratate judeþele de membrii marcanþi ai Guvernului. Suzeranii, dupã cum vedeþi, se adreseazã vasalilor care trebuie sã tacã sau sã mulþumeascã umili cã li s-a adresat cuvântul.

Tema fiind sãnãtatea, doamna ministru Bartoº nu s-a amestecat, ci doar a dat aprobator din cap la spusele celor doi ºi, astfel, s-a revenit în mod dialectic la raporturile dintre secretarii C.C. de pe vremuri ºi activiºtii din teritoriu.

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Cu asemenea democraþie ºi cu asemenea reformatori, de ce sã ne mai mirãm cã scade populaþia þãrii? Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc.

Domnul ªtefan Pãºcuþ. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã de astãzi se referã tot la sistemul de sãnãtate, ºi va fi mult mai scurtã, pentru a apuca toþi sã luãm cuvântul.

Declaraþia se numeºte ”Cãruþa în faþa cailorÒ, o expresie din popor care se foloseºte atunci când se doreºte a se reliefa o acþiune care este astfel conceputã ca din start sã nu poatã funcþiona. În acest fel acþioneazã ºi Ministerul Sãnãtãþii Ñ pune cãruþa în faþa cailor ºi mai are pretenþia sã se ºi urneascã din loc.

Cum altfel sã interpretezi situaþia în care sunt puºi medicii de familie în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate în asistenþã medicalã primarã? Aceºti medici au funcþionat în luna ianuarie ºi februarie pe baza unor acte adiþionale la vechiul contract din anul 2002, dar au fost obligaþi sã facã raportãrile dupã prevederile noului contract, valabil pentru anul 2003, prevederi care încã nu se cunoºteau.

Noul contract-cadru privind condiþiile acordãrii asistenþei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate în asistenþã medicalã primarã a fost publicat în Monitorul Oficial din 10 ianuarie 2003, dar Normele metodologice de aplicare a noului contract-cadru au fost publicate în Monitorul Oficial din 6 februarie 2003, dar din

care lipsesc Anexele nr. 1Ñ7. Deci, dupã ce reguli funcþioneazã medicii de familie? Nu se ºtie! Mai mult, la sfârºitul lunii februarie, medicii de familie au fost obligaþi sã semneze noul contract care, culmea, intrã în vigoare cu 1 ianuarie, o suprapunere clarã.

Oare nu era normal ca, mai întâi, sã se stabileascã exact criteriile de aplicare a noului contract pânã în cel mai mic detaliu, ºi abia apoi sã fie prezentat medicilor spre a fi semnat ºi apoi aplicat?

Un pesimist spunea odatã cã ”Mai rãu nu se poateÒ, dar Ministerul Sãnãtãþii doreºte cu tot dinadinsul sã ne demonstreze prin aceastã proastã organizare, proastã coordonare, cã se poate ºi mai rãu.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi pentru concizie.

Domnul Gheorghe Dinu. Va urma domnul Ludovic Abiþei.

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Declaraþia mea politicã se leagã de o situaþie dramaticã de la Braºov, de zilele acestea, când Guvernul doreºte sã disponibilizeze masiv salariaþii uzinelor braºovene.

Sunt semnale cã locuitorii Braºovului vor ”beneficiaÒ în curând de încã un ”cadouÒ din partea Guvernului, care se adaugã la celelalte ”daruri de 1 martieÒ, cum ar fi: costul întreþinerii ºi încãlzirii locuinþelor, majorãrile preþurilor la transport, benzinã, electricitate, gaz metan etc., urmate de alte scumpiri Ñ mici ºi neînsemnate în aparenþã, dar care se adunã lunã de lunã Ñ la celelalte produse care folosesc în procesul de fabricaþie, pe cele deja scumpite în prima fazã, ºi anume masive disponibilizãri de personal în industria braºoveanã.

Putem spune, fãrã nici o îndoialã, cã Braºovul este bântuit în aceste zile de spectrul disponibilizãrilor.

Actualii salariaþi ai fostelor mari uzine braºovene, a ceea ce a mai rãmas din mândria Braºovului, se zbat sã afle noi informaþii despre soarta ce li se pregãteºte.

Nici o informaþie, bunã sau rea, nu pare sã aducã liniºtea. Totul este suspiciune. Veºtile bune vin de la sindicate, care anunþã cã nu vor renunþa la lupta lor. Disponibilizãrile nu sunt o soluþie pe termen lung. Veºtile rele vin de la guvernanþi, care vor sã scape de aceste uzine, de parcã în þarã nu ar mai fi nevoie de tractoare, autocamioane sau rulmenþi.

Deci faptul cã la S.C. ”TractorulÒ, ”RomanÒ sau ”RulmentulÒ foarte mulþi dintre salariaþi sunt ameninþaþi de spectrul ºomajului nu stârneºte numai îngrijorare, ci chiar panicã, atât în rândul acestora, cât ºi al familiilor lor, care se confruntã deja cu nivelul dramatic al sãrãciei.

În ceea ce priveºte situaþia de la ”TractorulÒ, la care cifra de disponibilizaþi va fi de 2.500 ºi de unde ne-au parvenit cele mai multe semnale ale nemulþumirilor, apropiata semnare a contractului de privatizare stârneºte o mare neliniºte în rândul muncitorilor, care au auzit de starea în care compania MYO-O a adus ”SemãnãtoareaÒ Bucureºti, ºi nu vor ca uzina lor sã aibã aceeaºi soartã.

Este de menþionat faptul cã, anul trecut, pe platforma ”TractorulÒ au avut loc douã valuri succesive de disponibilizãri, 324 de angajaþi în luna mai ºi 150 în luna iulie, fiind concediaþi în schimbul a ºase, nouã sau douãsprezece salarii medii pe societate. Viitorii disponibilizaþi stau ºi se întreabã:

Cu ce au greºit cã s-au nãscut în Braºov, fost mare oraº industrial, ºi sunt urmaºii unui alt val de oameni pe care vremurile i-au mânat de la sate la oraº pentru a se face industrializarea?

De ce se pot apuca pentru a supravieþui într-un oraº în care industria moare, munþii înconjurãtori nu oferã spaþiu pentru agriculturã, serviciile sunt extrem de slab dezvoltate?

Este ºi firesc, în actuala stare de sãrãcie, unde puþinul care existã merge în totalitate pe cheltuielile de întreþinere, pe hranã cât de cât, eventual sau nu ºi pe medicamente.

Sã se întoarcã la locurile de unde au plecat pãrinþii sau bunicii lor acum 50-60 de ani? Nu o pot face, pentru cã acolo locul le-a fost luat de alte generaþii care se zbat în aceleaºi probleme.

Sã se mute în localitãþile apropiate Braºovului? Nu o pot face, fiindcã se vor lovi de aceleaºi probleme, pentru cã industria a murit ºi la Zãrneºti, ºi la Tohan, ºi la Ghimbav sau la Fãgãraº, ca ºi în Braºov.

Ce viitor le vor asigura copiilor?

Oare vor fi primiþi sã se califice? Dar în ce meserii? Nu mai intereseazã meseria, plãcerea ºi aptitudinea de a o face, ci, acum, cea mai importantã este supravieþuirea.

Oare de ce au învãþat mulþi ani pentru a se pregãti într-o meserie tehnicã? Meseria tehnicã nu mai trebuie nimãnui sau mai este necesarã doar la foarte puþine locuri de muncã?

Oare meseriile tehnice nu mai sunt creatoare de noutãþi? Unde o fi proverbul ”Meseria, brãþarã de aurÒ? Unde o fi poziþia determinantã a industriei în economie, în formarea p.i.b.-ului?

Întrebãrile ar fi multe, dar guvernanþii nu se gândesc la ele, nu îi preocupã, iar oamenii rãmân cu problemele lor.

Concomitent cu starea de îngrijorare, oamenii se gândesc cum sã reacþioneze. Sã iasã în stradã? Sã facã un marº? Sã facã o grevã?

Domnilor guvernanþi, în Braºov mocneºte un foc! Ce vreþi sã faceþi cu el? Sunteþi pregãtiþi sã îl stingeþi?

Industria, în general, mai are încã o poziþie determinantã în economie, o contribuþie hotãrâtoare la crearea p.i.b.-ului, conferindu-i-se un rol strategic, negat poate de unii, în relansarea economiei întregii þãri, având în vedere multiplele ei conexiuni pe orizontalã, dar, în final, ea determinã creºterea economicã de care este atâta nevoie.

Pentru îndeplinirea acestui rol este necesar ca ramurile industriale din þarã, dar ºi din judeþul Braºov, în special la unitãþile deja amintite, dar nu numai, sã fie înlãturate dezechilibrele structurale ºi disfuncþionalitãþile existente, ceea ce presupune realizarea unei structuri profunde, pe baza unei politici industriale coerente, realiste ºi ferm aplicate. Simpla închidere a întreprinderilor sau restrângerea activitãþii lor, fãrã a se rãspunde la întrebãrile: ce punem în loc?, ce facem cu muncitorii disponibilizaþi, care au totuºi o calificare înaltã?, nu înseamnã reformã, nu înseamnã o restructurare realã, acceptatã de populaþie.

Nu are þara nevoie de tractoare?

Nu are þara nevoie de camioane?

Dar de oameni mai are þara nevoie? Gândiþi-vã bine, domnilor guvernanþi!

Aþi luat în calcul faptul cã prin reducerea numãrului de salariaþi de ordinul miilor, ºi pe orizontalã, a zecilor de

mii, se diminueazã catastrofal ºi bugetele locale sau judeþene, cu tot ce decurge de aici: neîntreþineri la cãile de comunicaþii, salubrizare, sãnãtate, ºcoli etc.?

Din pãcate, problema restructurãrii marilor întreprinderi din Braºov ºi din judeþ nu a fost rezolvatã, recurgându-se la paleative care sã le mai menþinã la limita supravieþuirii, din care disponibilizarea personalului calificat ni se pare cel mai nefericit, întrucât disponibilizaþii vor trece în grija bugetului de stat, ºi aºa aflat în mare suferinþã. Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc.

Domnul deputat Ludovic Abiþei. Va urma domnul Pavel Târpescu.

Intervenþia mea va fi poate o continuare a ceea ce exprimase domnul deputat Mihai Baciu. Oricum, este bine-venitã intervenþia dumnealui pentru spitalele ieºene.

Eu, la moþiunea ”SãnãtateaÒ, explicasem despre Centrul de cardiologie din Iaºi, ºi s-ar pãrea cã situaþia este mult mai gravã decât o vãzusem eu atunci.

Intervenþia de astãzi sã numeºte ”De unde bun-simþ?Ò Sãptãmâna trecutã am putut vedea la ºtirile TV imagini de la videoconferinþa sãptãmânalã cu judeþele, a ceea ce se dorea a fi Guvernul României.

În realitate, am vãzut doar trei birocraþi care doreau sã ne arate cât de serioºi, zeloºi ºi de neînduplecaþi sunt ei, dar care, de fapt, ameninþau ºi se rãsteau la un prefect ºi la un director de direcþie de sãnãtate publicã. În speþã, cei trei se iþeau la ei pentru cã, mai mult ca sigur, cei admonestaþi încercaserã sã le explice cã le este imposibil sã reducã 75 de paturi ºi implicit câteva locuri de muncã în spitalele pe care le reprezentau, conform unei decizii prin care numãrul de paturi din spitalele judeþene sã fie normat ºi raportat la totalul populaþiei din judeþul respectiv, ºi nu cum ar fi normal, în funcþie de incidenþa cazuisticii locale.

În acest rãstimp, în partea de jos a imaginii TV era scris cu majuscule, spre informarea noastrã, cã cea care încãlzeºte scaunul de ministru de la Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei în timpul respectivei conferinþe demisese un alt director de direcþie, pentru nu ºtiu ce probleme de curãþenie dintr-un spital judeþean. Dar când l-au ”unsÒ director nu au vãzut cã nu este gospodar ºi nu se pricepe? Sau a contat doar ”recomandarea, cotizaþiaÒ ºi culoarea carnetului de partid! Am precizat cã doar încãlzeºte scaunul de ministru, pentru cã, în ultimii doi ani, conducerea Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei nu a fãcut decât sã bulverseze acest sistem, sã îl transforme într-un Minister al Îmbolnãvirii ºi Mortalitãþii Naþionale.

În cazul acesta, ce sã ne mai mirãm cã în alte judeþe, cum ar fi Suceava, deºi ar mai trebui crescut numãrul de paturi, conform ”imposibileiÒ decizii se pune problema desfiinþãrii a douã spitale orãºeneºti Ñ Siret ºi Solca? ªi, atunci, locuitorii din oraºul Solca se pot întreba, pe bunã dreptate: oare posibilitatea desfiinþãrii unitãþii sanitare din oraºul lor, unitate cu profil de preventoriu TBC, se datoreazã dorinþei guvernanþilor de a-i proteja de boalã, de a-i proteja pe ei de periculosul bacil Koch sau se vrea protejarea apropiatei vile a senatorului P.S.D. Gheorghi Prisãcaru, care doreºte sã nu-i fie pusã în pericol odihna oaselor obosite de atâta somn prin avioanele cu trasee internaþionale, pe unde se pune la cale penibila ºi slugarnica politicã externã a României? Am asistat de fapt la cum nu trebuie sã se poarte un ministru, am asistat la un comportament de maidan al unor indivizi care au lipsit la ºcoalã de la orele de dirigenþie, când s-a predat ”Codul manierelor eleganteÒ, indivizi care, cu priviri ameninþãtoare aruncate pe sub sprâncene ºi cu mânie proletarã în glas, exponenþi de bazã ai ºcolii pe care au urmat-o cu sârg ºi au absolvit-o, dupã cum se vede, cu brio, dovedind cã nu au nici un fel de autoritate, folosindu-se de fapt de frica interlocutorilor nevãzuþi de noi, privitorii ºtirilor, frica de a-ºi pierde ciolanele cu mãduvã grasã, chiar dacã este râncedã, frica de a spune cã adevãrul din teren nu corespunde cu adevãrul din luxoasele ºi climatizatele birouri ministeriale, frica, ”aceastã reginã a tiraniei ºi sorã mai micã a laºitãþiiÒ, dupã cum spune un fost deþinut politic în cartea sa ”Pecetea diavoluluiÒ.

Aºa stând lucrurile, mã vãd nevoit sã recunosc cã totuºi televiziunea nu face numai rãu, cã, din dorinþa slugarnicã de a mai peria o datã guvernarea, ne-a arãtat, pentru a câta oarã?, cã ”Împãratul este dezbrãcat!Ò

Urmãrind acele ºtiri, mi-am adus aminte imediat de un bine-cunoscut proverb românesc: ”Peºtele de la cap se împuteÒ. Însã, imediat am adãugat eu: ”Dar ce pãcat cã se curãþã de la coadã!Ò

Concluzie: o demisie de onoare se impune! Vã mulþumesc.

Cerându-mi scuze faþã de domnul Pavel Târpescu, îi dau cuvântul. Va urma domnul Costache Mircea.

Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Prin declaraþia politicã pe care doresc sã o prezint în faþa dumneavoastrã încerc sã vã reþin atenþia asupra vieþii ºi activitãþii mitropolitului Visarion Puiu, personalitate copleºitoare a ortodoxiei româneºti ºi care a cunoscut prigoana comunistã.

La Paºcani, locul de naºtere a lui Visarion Puiu, începând din anul 1997 se desfãºoarã anual manifestãri cultural-ºtiinþifice denumite ”Zilele mitropolitului Visarion PuiuÒ, în semn de preþuire pentru unul dintre cei mai curajoºi luptãtori ai rezistenþei anticomuniste.

Ediþia din acest an a cuprins o slujbã de pomenire pentru cel ce a fost mitropolitul Visarion Puiu, comunicãri referitoare la viaþa ºi activitatea acestuia, acþiuni în ºcoli, prezentate de profesori de religie, un concurs gen ”Cine ºtie câºtigãÒ pe tema ”Viaþa ºi activitatea mitropolitului Visarion PuiuÒ, la care au participat elevi din liceele pãºcãnene.

Nãscut în Paºcani la 27 februarie 1879, dupã absolvirea claselor primare în oraºul natal ºi la Roman, continuã studiile teologice la Seminarul ”Veniamin CostacheÒ din Iaºi ºi apoi la Bucureºti, la Facultatea de Teologie, intrând în viaþa monahalã în anul 1905.

Urmare a meritelor sale, ocupã diferite funcþii, printre care cea de director al Seminarului Teologic ”Sfântul AndreiÒ din Galaþi, ºi apoi a celui din Chiºinãu.

În 1921, Visarion Puiu a intrat în rândurile ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române ca episcop al Argeºului, contribuind la organizarea vieþii bisericeºti. Conduce Episcopia Hotinului din 1923, concomitent cu organizarea ªcolii eparhiale ºi a altor instituþii.

Iniþiazã o serie de acþiuni de ordin obºtesc pentru îmbunãtãþirea vieþii oamenilor din zona oraºului Bãlþi,

contribuind la dezvoltarea edilitarã a oraºului, pe bazã de plan.

În 1935, Visarion Puiu este ales mitropolit al Bucovinei. Experienþa, spiritul gospodãresc, cultul pentru disciplinã ºi ordine au avut efecte pozitive asupra vieþii bisericeºti ºi a oamenilor, construind zeci de biserici din zid în locul celor din lemn, a reparat alte câteva sute, a înfiinþat cantine pentru muncitorii forestieri, distribuirea gratuitã de lemne þãranilor, contribuind la refacerea staþiunii Vatra Dornei.

Reorganizarea fondului bisericesc a stârnit nemulþumirea unor politicieni, cãrora le ameninþa interesele ºi care i-au obþinut pensionarea, retrãgându-se la casa sa de la Vovidenia, lângã Mânãstirea Neamþului.

În perioada 16 noiembrie 1942 Ñ 14 decembrie 1943, mitropolitul Visarion Puiu a condus Misiunea Ortodoxã Românã în Transnistria, cu rezultate remarcabile pe linia obiectivelor urmãrite de misiune, prin redeschiderea locaºurilor de cult, ajutorul acordat oamenilor nevoiaºi, bãtrânilor ºi copiilor, precum ºi educaþia moral-creºtinã a populaþiei.

În august 1944, mitropolitul Visarion Puiu a fost trimis la Zagreb, în Croaþia, ca reprezentant al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru sfinþirea Primatului Bisericii Croate, rãmânând apoi în exil pânã la sfârºitul vieþii.

Departe de patrie, nu a uitat nici o clipã sã militeze pentru unitatea bisericii creºtine ºi eliberarea þãrii de sub ocupaþia sovieticã.

La 21 februarie 1946 este condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului Bucureºti pentru sãvârºirea de crime de rãzboi, iar la 28 februarie 1950 a fost caterisit de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Se stinge din viaþã la 10 august 1964, fiind înmormântat la Viels Maisons.

Au trebuit sã treacã 50 de ani pânã când a fost reabilitat de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care, la 25 septembrie 1990, i-a ridicat pedeapsa caterisirii.

Poate cã ar trebui sã i se recunoascã întreaga activitate atât de biserica pe care a slujit-o pânã la sfârºitul vieþii, cât ºi de þara pe care a iubit-o din tot sufletul.

Aducerea rãmãºiþelor pãmânteºti la el acasã, unde sã i se acorde cinstirea pe care o meritã, ar fi o dovadã în acest sens.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu.

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul deputat Cornel Boiangiu.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Bunã dimineaþa, stimaþi colegi.

Intervenþia mea de astãzi se intituleazã ”Supãrat pe satÒ.

Cineva pare sã se fi supãrat nu numai pe sat, ci ºi pe stat ºi pe foarte mulþi cetãþeni, condamnându-i nu numai la o viaþã de lipsuri, suferinþe ºi umilinþe, ci ºi la sarcasme bulevardiere ºi, în general, la o reprezentare jenantã pe plan intern ºi internaþional.

Aºa se face cã, într-o zi, senatorilor ºi deputaþilor reuniþi în ºedinþã comunã, ascultând ditirambul domnului prim-ministru despre cei doi glorioºi ani de guvernare, le-a fost dat sã audã o remarcã stupefiantã.

Considerându-se talentat peste poate ºi înzestrat cu un dezvoltat simþ al umorului, domnul Adrian Nãstase a constatat uºor iritat cã, citez, ”sunt unii care umblã toatã ziua cu corupþia în gurãÒ. Oho, numai ziua, am fi adãugat noi?! Dar ne-am abþinut, pentru cã ne aflam sub cupola Parlamentului României. Autorul acestei subtile observaþii nu este, cum s-ar crede, vreun personaj primitiv ori vreun pitoresc bãiat de cartier. dumnealui e ºcolit la Bucureºti ºi Paris, e doctor în Drept, distins cu ordine ºi medalii, e un fost ºef al diplomaþiei române, fost ºef al Camerei Deputaþilor, actual ºef al Executivului ºi, dupã cum se vede, viitor ºef al opoziþiei pseudodemocrate.

Existã expresii de acest fel, scapã omul numai la supãrare. Ce îl va fi enervat pe distinsul domn premier atât de tare încât sã se producã în faþa colegilor, dânsul e ºi deputat, chiar în aceastã aulã, cu asemenea picanterii argotice. Se înþelege, vorba dumnealui, foarte clar cã l-a deranjat prezenþa în discuþia cotidianã a fenomenului corupþiei. Pãi, în cazul acesta, ”cu chestia aia în gurãÒ umblã oamenii importanþi ai planetei, precum: Romano Prodi, Emma Nicholson, Peter Schieder, Pat Koks, Peter Scheele, GŸnter Verheugen, George Robertson ºi mulþi alþii. Înseamnã, între altele, cã domnul premier considerã nejustificatã frecvenþa respectivei teme în dezbaterea publicã, adicã prea se vorbeºte despre ceea ce nu existã, decât în imaginaþia unor rãuvoitori.

Aºa stând lucrurile, le recomand tuturor acelora care cuteazã sã vorbeascã despre corupþie în România sã prezinte scuze domnului Adrian Nãstase, dar sã ºi întrebe de ce cautã, acum, sã abureascã opinia publicã internã ºi internaþionalã cu masivul pachet anticorupþie înaintat Parlamentului. Dar domnul premier se scapã destul de des pe Domnia sa, ºfichiuindu-l, nu demult, pe preºedintele Franþei cum cã celebrul om politic, auzi Ñ neauzire, s-ar certa cu nevasta ºi s-ar rãzbuna pe copii!

Conchidem, ºi noi, cu versuri din folclorul copiilor: ”El se jurã cã nu furã, dar l-am prins cu un întreg pachet anticorupþie în gurã!Ò

## Mulþumesc.

Domnul deputat Cornel Boiangiu. Va urma domnul Emil Criºan.

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Doresc sã vorbesc despre situaþia agriculturii româneºti ºi necesitatea susþinerii de cãtre statul român.

Specificul modelului agricol ºi rural românesc este dat de faptul cã 47% din populaþie trãieºte din agriculturã, aceasta fiind dominatã de agricultura de subzistenþã, fãrã viitor în evoluþia fireascã a societãþii. Activitãþile agricole sunt realizate pe suprafeþe mici, fãrã a avea la dispoziþie mijloacele necesare. Astfel, se produce scump, nu existã interes pentru comercializare, iar autoconsumul depãºeºte 30%. Este creat, în acest fel, un cerc vicios al subdezvoltãrii, care impune o intervenþie pentru ieºirea din aceastã stare.

În aceste condiþii, situaþia particularã a satului ºi agriculturii româneºti impune o susþinere pentru o perioadã de timp, care urmãreºte sã permitã o evoluþie economicã ºi socialã normalã. Aceastã evoluþie normalã va fi cãtre formarea fermelor familiale comerciale ºi competitive, cãtre comunitãþi rurale prospere, cãtre activitãþi bine orga-

nizate în aval ºi amonte de producþia agricolã, adicã spre pieþe agricole funcþionale. Aceastã situaþie particularã este agravatã, în prezent, de lipsa aproape totalã de susþinere pentru þãrãnime.

Trebuie creat un program pentru susþinerea agricultorilor, bazat pe cupoane acordate gratuit ºi menit sã acopere o parte din costurile agricole ale gospodãriei þãrãneºti ºi ale unor persoane juridice sau societãþi agricole ce exploateazã în mod direct terenuri agricole sau cresc animale. Se impun mãsuri menite sã confere politicii agricole româneºti dimensiunea de coerenþã necesarã pentru realizarea echilibrului între þinta performanþei ºi modernizãrii ºi asistarea punctualã a celor care astãzi nu sunt încã performanþi, ºi nu din vina lor. Ca o mãsurã complementarã din aceastã serie, se impune suspendarea impozitului pe terenul agricol pânã la momentul probabil al aderãrii la Uniunea Europeanã, 1 ianuarie 2007.

Evoluþiile la nivelul politicilor agricole comunitare îndreptate spre susþinerea efectivã a agriculturii, în scopul eficientizãrii exploataþiilor agricole ºi a fermelor de subzistenþã, este încã un argument în stare sã punã pe gânduri coaliþia P.S.D.ÑP.U.R.ÑU.D.M.R. aflatã la putere ºi sã determine acþiuni concrete pentru salvarea gospodãriei þãrãneºti.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc ºi eu. Domnul deputat Emil Criºan ºi ultimul vorbitor Corneliu Ciontu.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Declaraþia mea politicã se intituleazã ”Acþiunea zilelor ªcolii abrudene ºi relansarea mineritului în Munþii ApuseniÒ.

Cu satisfacþie am primit anul trecut, la aniversarea a 94 de ani de la înfiinþarea Liceului din Abrud, numit iniþial ”Andrei ªagunaÒ, iar ulterior ”Horea, Cloºca ºi CriºanÒ, invitaþia doamnei directoare Leonora Chira de a participa la acþiunea numitã ”Zilele ªcolii AbrudeneÒ.

Am absolvit acest liceu de renume în zonã în promoþia anului 1976, iar ziua invitaþiei, anului trecut, a coincis cu frumoasa zi a sãrbãtoririi Zilei Femeilor de pretutindeni, 8 Martie.

Am întâlnit, atunci, o parte dintre dragii mei profesori care mai activeazã ºi acum: Chira Eleonora, Chira Viorel, Anca Cornelia ºi chiar o fostã colegã de promoþie, astãzi un desãvârºit cadru didactic, în persoana doamnei Marcela Martin.

Acþiunea ”Zilele ªcolii AbrudeneÒ a fost încununatã de succes. În alocuþiunea pe care doamna directoare m-a invitat, în calitate de parlamentar ºi fost elev al liceului, s-o rostesc, am exprimat importanþa pe care ºi-au pus-o asupra formãrii ulterioare a personalitãþii mele cei 4 ani de liceu din Abrud, acolo unde a crescut, într-o perioadã anterioarã celebritãþii sale, scriitorul Marin Preda.

Anul acesta, acþiunea ”Zilele ªcolii AbrudeneÒ s-a desfãºurat în aceeaºi zi nobilã pentru sufletul femeilor, 8 Martie. Am primit, din nou, invitaþia de participare, dar, între timp, directoarea a fost schimbatã, deºi profesional fusese o piatrã de temelie în scheletul dascãlilor mei. Nu mai corespundea culorii politice pentru funcþia sa.

În noua invitaþie pe care am primit-o anul acesta, pentru 8 Martie 2003, ora 10, doamna directoare numitã recent îmi trimitea ºi programul care prevedea, pentru ziua respectivã, printre alte activitãþi, simpozionul ”Mineritul la ora adevãruluiÒ. M-am prezentat cu multã plãcere la aceastã acþiune. Fiind ºi inginer minier, speram cã voi fi abordat în anumite probleme, mai ales pe teme de minerit. Simpozionul nu s-a referit la ora adevãrului în minerit, ci specialiºtii care au fost incluºi pe o listã de vorbitori, ºi ºi-au exprimat punctul de vedere, au prezentat sterilul ucigaº ce ajunge în iazul de decantare ºi care trece înainte printr-un utilaj distrugãtor de cianuri, ca pe ceva benefic organismului uman, vieþii în general, cu un conþinut de cianuri mai mic decât cel din cafeaua naturalã ori boabele de fasole din alimentaþie ºi care, în timp, s-ar transforma într-un soi de miere de albine. Era vorba unilateral despre zãcãmântul de aur de la Roºia Montanã, ignorându-se cel de cupru de la Roºia Poieni, care aparþine, de fapt, Abrudului.

Nefiind inclus pe lista vorbitorilor, nu mi-am putut exprima punctul de vedere. Am dorit chiar sã transmit ºi punctul de vedere al celui mai înalt for ºtiinþific al þãrii, Academia Românã, deoarece marþi, 4.03.2003, alãturi de colegul Vasile Moiº, am fost invitat la reuniunea pe tema ”Proiectul de dezvoltare minierã Roºia MontanãÒ.

Atât eu, cât ºi partidul din care fac parte suntem pentru relansarea ºi revigorarea mineritului din România, mai ales pentru cel din Munþii Apuseni, dar aceasta sã se facã în interesul statului român ºi a comunitãþilor locale din zonã, fãrã conflicte sociale ºi fãrã amputãri sufleteºti ale oamenilor. Retras înaintea finalizãrii acþiunii ”Zilele ªcolii AbrudeneÒ, am sesizat zâmbetul ironic al foºtilor mei profesori, care realizau cã prezentãrile fãcute de specialiºti aparþineau unei lumi în care anormalul fusese prezentat ca fiind normal, ºi invers, iar eu, cu profund regret, constatam cã ”Zilele ªcolii AbrudeneÒ, la fel ca Târgul de fete de pe Muntele Gãina, de anul trecut, ori ca Ziua Naþionalã a României, din 2002, se transformaserã în propagandã pro ”Roºia Montanã Gold CorporationÒ. Vã mulþumesc.

## **Domnul Corneliu Ciontu:**

## Mulþumesc ºi eu. Stimaþi colegi,

Declaraþia mea s-ar putea intitula ”Blocul Naþional Sindical ºi muncitorii de la C.N.S.A.S.Ò.

De la înfiinþarea Colegiului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, acest organism ºi-a fãcut doar în câteva rânduri datoria, dând publicitãþii numele unor foºti informatori ai poliþiei politice. Au existat persoane surprinse ºi dezamãgite de rezultatele cercetãrilor C.N.S.A.S., dar, deloc întâmplãtor, nu membrii Partidului România Mare se aflã printre aceste persoane, ci detractorii lor.

Pe baza studierii arhivelor, aºadar, folosind un criteriu obiectiv, s-a demonstrat un lucru care nu putea sã-i surprindã decât pe naivi. Nu existã foºti informatori în rândurile parlamentarilor Partidului România Mare, nu existã foºti informatori la nivelul conducerii Partidului România Mare.

Am fost mult timp acuzaþi cã am reprezentat un soi de umbrelã pentru aceºti informatori, ei bine, s-a dovedit cã nu noi am oferit aceastã umbrelã, ci tocmai acele partide care ne-au calomniat ºi care ºi-au asumat rolul de sanitari morali ai societãþii, împotriva logicii elementare ºi a bunului-simþ. Vã amintesc acest lucru pentru a demonstra faptul cã Partidul România Mare nu are nimic de împãrþit cu C.N.S.A.S.. Noi am avut, de la bun început, rezerve în privinþa necesitãþii ºi eficienþei acestui

organism. Chiar dacã el nu ne-a adus nici un prejudiciu mediatic, neputând fi folosit împotriva noastrã, deºi mulþi ºi-ar fi dorit s-o facã, noi ne menþinem pe aceeaºi poziþie.

C.N.S.A.S. este o instituþie mai degrabã inutilã, care creeazã confuzii, care poate mutila conºtiinþe, poate genera tensiuni interumane ºi încarcã excesiv bugetul. Poziþia noastrã nu ascunde interese partizane, oligarhice, ci pune în discuþie utilitatea ºi eficienþa instituþiei. Fãrã îndoialã, în prima jumãtate a deceniului trecut, ea ar fi putut juca un rol însemnat. Acum, însã, când România, în ansamblul ei, a realizat o mutaþie profundã, întoarcerea gratuitã ºi pernicioasã în trecut, menþinerea unei tensiuni permanente în cadrul societãþii civile ºi al vieþii private, toate acestea reprezintã costuri inutile.

ªi cel mai îndoielnic sondaj de opinie demonstreazã, în afara oricãrui dubiu, cã principala problemã pentru majoritatea zdrobitoare a românilor este precaritatea situaþiei economice, iar funcþionarea C.N.S.A.S., cu toate deficienþele sale, nici mãcar nu existã pentru agenda publicã, pentru omul de rând.

Sã ne amintim cã ºi în cazul persoanelor publice deconspirate efectul a fost nul, acestea continuându-ºi nestingherit activitatea. Mai mult, unele dintre aceste persoane au fost acuzate, în mod gratuit, aducându-se imaginii lor prejudicii imposibil de rãscumpãrat.

Predicþiile pe care le-am fãcut la înfiinþarea C.N.S.A.S.-ului s-au dovedit adevãrate. Instituþia nu a scãpat nici influenþelor politice, nici presiunilor de interese, dovedindu-se, în cele din urmã, la fel de utilã ca ºi gropile din ºoselele Bucureºtiului. De aceea propunerea de dizolvare a colegiului nu ni se pare deloc surprinzãtoare, deloc anormalã.

Sã nu fiu înþeles greºit. Neavând nimic de ascuns, nu cerem desfiinþarea instituþiei, dorim însã o reformã ºi o remaniere a ei ºi a legii, astfel încât aceasta sã-ºi justifice existenþa, bugetul ºi sã devinã funcþionalã. Anormale, în schimb, ni se par reacþiile unor organizaþii care ar trebui sã reprezinte segmente bine delimitate ale societãþii civile.

Dupã cum ºtiþi, ”Academia CaþavencuÒ ºi-a anunþat intenþia de a înconjura instituþiile statului cu aºa-zise scuturi umane, pentru a determina anularea propunerii de dizolvare. La aceastã acþiune ºi-au anunþat participarea ºi unii politicieni. ªi, pânã aici, nimic de reproºat, cãci e dreptul Domniilor lor sã protesteze. Problema apare atunci când la aceastã manifestaþie îºi anunþã prezenþa ºi Blocul Naþional Sindical. Daþi-mi voie sã cred cã aceastã organizaþie sindicalã ºi-a depãºit de mult vocaþia ºi prerogativele definitorii, ajungând un soi de societate de închiriat protestatari.

Atunci când o anumitã organizaþie duce lipsã de membri care sã-ºi exprime drepturile în stradã, ea merge la Blocul Naþional Sindical ºi cere ajutor. Atunci când fotbaliºtii au organizat un miting, în cursul cãruia au cerut nici mai mult nici mai puþin decât gâtul preºedintelui democratic ales al Ligii profesioniste de fotbal, Blocul Naþional Sindical a þinut, cu tot dinadinsul, sã participe la demonstraþie, alãturându-se corului însetat de sânge.

Veþi spune cã a fost vorba, în ultimã instanþã, de solidarizarea dintre douã categorii de muncitori, cei din fotbal ºi cei din cadrul sindicatului, dar este o solidaritate ciudatã. Cum se face cã B.N.S. apãrã drepturile unor salariaþi plãtiþi cu zeci de mii de dolari, în timp ce drepturile celor mulþi, care câºtigã 2 Ñ 3 milioane de lei pe lunã, rãmân în penumbrã. Când aþi auzit ultima oarã, stimaþi colegi, de o mare acþiune sindicalã condusã de Blocul Naþional? Când a protestat cu adevãrat acest sindicat împotriva stãrii jalnice a economiei? Când a refuzat el, cu toatã puterea, pupãturile, protocoalele ºi festivitãþile în compania guvernanþilor?

Dacã ar fi sã luãm în serios B.N.S.-ul, singurii salariaþi cu probleme din România sunt fotbaliºtii. În fond, decizia Blocului Naþional Sindical de a protesta împotriva dizolvãrii C.N.S.A.S. nu mai mirã pe nimeni, cãci ea nu mai face decât sã probeze deruta liderilor sãi.

Epuizând toate conflictele de muncã, asigurând prosperitatea tuturor muncitorilor pe care-i reprezintã, B.N.S. nu mai are altceva de fãcut decât sã conteste o propunere tehnicã a unei subcomisii a Parlamentului.

În fond, nu-i aºa, un sindicat trebuie sã-ºi justifice cumva existenþa, ºi dacã nu o face prin acþiuni propriu-zis sindicale, de ce sã nu se apuce de politicã? Existã în România aceastã tendinþã nefericitã de a folosi orice corp al societãþii civile ºi al organizaþiilor muncitoreºti pe post de masã de manevrã politicã. Mai mult, liderii sindicali cu ambiþii nu s-au sfiit sã foloseascã organizaþiile ale cãror interese le reprezentau pe post de trambulinã politicã.

În final, nu vã pot spune decât cã ceea ce se petrece sub ochii noºtri, în sânul miºcãrii sindicale, este regretabil. Acestea s-au rupt total de oamenii muncii ºi de dureroasele lor probleme cotidiene, începând sã facã politica liderilor lor ºi a unor grupuri politice sau economice.

Dacã membrii B.N.S. doresc sã conteste dizolvarea C.N.S.A.S., nu au decât s-o facã, dar asta nu va face costul întreþinerii mai uºor de suportat, medicamentele ºi hrana mai ieftine, umilinþa de zi cu zi mai dulce.

Nu doresc sã înþelegeþi greºit poziþia noastrã. P.R.M. considerã cã dizolvarea Colegiului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii este oportunã doar pentru cã statutul instituþiei trebuie revizuit.

Avem nevoie de o mai bunã definire a noþiunii de poliþie politicã, ca ºi de o formulã organizatoricã mai suplã. Partidul România Mare nu vrea o prescriere a trecutului, cere doar ancorarea în prezent, nu evitarea acestuia prin crearea unor false probleme.

Aºteptãm cu nerãbdare ziua în care B.N.S. va organiza un lanþ al disperãrii sociale în jurul Guvernului, dar se pare cã o asemenea iniþiativã nu intrã în preocupãrile actualilor lideri sindicali.

Vã mulþumesc.

## **Domnul Corneliu Ciontu:**

Vã mulþumesc. Cu aceasta am încheiat secvenþa consacratã intervenþiilor.

Mi se pare o meschinãrie sã pretindã cineva cã recent înfiinþatul grup care sã negocieze intrarea în P.S.D. a unor personalitãþi din alte partide este un organism democratic sau cã aceastã întreagã activitate este democraticã ºi transparentã.

Este cel puþin o impoliteþe Ñ asta ca sã mã exprim elegant Ñ ca un partid aflat la putere sã ”racolezeÒ de data aceasta sã zicem ”instituþionalizatÒ membrii altor partide, ºtiut fiind cã aceste ”racolãriÒ se fac prin ºantaj ºi promisiuni.

Înfiinþarea acestui grup este o grea loviturã datã firavei noastre democraþii, în condiþiile în care, în conformitate cu prevederile Constituþiei, aderarea la un partid este o opþiune liberã a fiecãrui om. Ce fel de libertate asigurã atragerea spre un partid care este la putere de oameni prin ºantaj, promiterea de funcþii, promiterea de demnitãþi sau alte foloase?

Pânã în prezent P.S.D. a racolat personalitãþi din celelalte partide prin ºantajul bugetului de stat. Din aceastã cauzã mulþi aleºi, primari ºi consilieri, au trecut la P.S.D., deoarece numai aºa localitãþile lor primeau bani de la consiliile judeþene. Între rãul de a fi în P.S.D. ºi rãul de a dãuna concetãþenilor, pentru simplu motiv cã au alte convingeri politice, înscriºi în alte partide, au ales rãul cel mai rãu ºi-au cãlcat pe conºtiinþã, intrând în P.S.D..

Nu gãsesc nici o explicaþie logicã la acest demers al P.S.D.-ului, deoarece lipsa de convingeri politice socialdemocrate (de nuanþa P.S.D.) a ”racolaþilorÒ, nu este beneficã acestui mastodont politic. Nu cred cã poþi face politicã coerentã, cu atât mai puþin sã aplici în teritoriu directive ºi programe, cu oameni a cãror inimã este legatã de alt partid sau cu oameni fãrã conºtiinþã ºi fãrã Dumnezeu, care au trãdat pe cei ce i-au promovat.

Guvernarea anterioarã, C.D.R.ÑU.D.M.R.ÑP.D.Ñ P.N.L. etc etc, a dovedit din plin pânã unde merge fripturismul ºi oportunismul politic. Oare nu-ºi mai aminteºte P.S.D.-ul de oamenii care l-au trãdat atunci ºi au intrat în C.D.R.? Se pare cã nu, atâta timp cât i-a reprimit, ba chiar a instituþionalizat aceste metode aberante, nedemocratice. Halal democraþie, halal aºa social-democraþie. Aºa vor fi ºi rezultatele. Minciuna nu va putea acoperi însã niciodatã adevãrul, dar rãul în acest caz cu greu va putea fi evitat.

Afirm aici cu toatã responsabilitatea cã modul cum procedeazã P.S.D. în acest moment se numeºte corupþie politicã. Oare nu susþine acest partid cã împotriva corupþiei îºi îndreaptã sãgeþile? Ba da, dar fiþi siguri cã totul este o mascaradã ºi o bãtaie de joc.

ªi pentru ca nimeni sã nu mã poatã acuza în acest caz de partizanat, voi relata aici, în sprijinul afirmaþiilor mele, câteva cazuri din judeþul meu, Cluj, ai cãror eroi sunt în majoritatea lor oameni din alte partide decât cel în care sunt eu.

Iatã, în anul 2001, P.S.D. avea 38 de primari din totalul de 81 în judeþul Cluj. Dintre aceºtia, ºase au fost racolaþi de la alte partide politice.

Deoarece municipiul Cluj-Napoca are un primar în persoana lui Gheorghe Funar, P.R.M.-ist, bugetul acestui mare oraº a fost ”ajustatÒ ca atare de cãtre P.S.D. (71% în 2001 ºi 64% în 2002). Este o mare nedreptate, deoarece banii li se cuvin cetãþenilor oraºului indiferent de situaþia creatã în administraþia lui. Oraºele cu primari P.S.D. nu au asemenea probleme. Turda, cu primarul P.S.D.-ist Blasiu, a primit 214% în 2001 ºi 104% în 2002; Câmpia Turzii, cu primarul P.S.D.-ist Vasinca, fost P.D.-ist, a primit 149% în 2001 ºi 153% în 2002, iar Gherla, cu primarul P.S.D.-ist Nicolae Pop, a primit 174% în 2001 ºi 199% în 2002.

Vreau sã subliniez cã media alocaþiilor bugetare pe acest an în judeþul Cluj este de 119% pentru localitãþile cu primari P.S.D., 74% pentru localitãþile cu primari P.D., iar celelalte localitãþi au 88%.

ªi, în sfârºit, pentru a susþine afirmaþia cã P.S.D. încurajeazã prostituþia politicã, voi arãta aici modul în care au fost finanþate de la buget localitãþile ale cãror primari au migrat spre P.S.D., deºi au fost aleºi pe listele altor partide. Astfel, în comuna Aluniº, primarul Ioan Pop, fost P.D.-ist avea 795% în 2001 ºi 378% în 2002. Nu-i rentabil sã fii pesedist? Primarul din comuna Aºchileu, fost P.D.-ist, Mircea Bagareanu, a sãltat de la 89% în 2001 la 130% în 2002; dar ce sã mai vorbim de primarul unei localitãþi pline cu vile P.S.D., ºi am numit aici comuna Beliº, în care primarul Roºca a primit, în anul 2001, 101%, iar în anul 2002, 446%. Strigãtor la cer! Desigur vilele ”baronilorÒ P.S.D. trebuiau alimentate cu apã, le trebuie canalizare, drumuri asfaltate etc. Exemplele ar putea continua în acest fel cu cazul Bãiºoara ºi altele.

Aº fi tentat sã cred cã migraþia primarilor se datoreazã schimbãrii convingerilor acestora. Aº accepta aceastã ipotezã dacã aº ºti cã un singur primar a trecut de la P.S.D. la un alt partid. Dar aºa ceva nu s-a întâmplat.

Am enumerat aceste câteva exemple pentru a releva urmãrile ºantajului ascuns, tacit, pe care P.S.D. l-a fãcut cu aleºii altor partide.

Mã întreb cu groazã ce se va întâmpla de acum înainte, când aceastã ”instituþieÒ a racolãrilor a fost legiferatã în P.S.D. ºi când actualii aleºi din opoziþie vor cunoaºte, în urma unor negocieri, bãnuiesc lungi ºi anevoioase, cât de mare va fi felia de tort ce li se va servi în schimbul trãdãrii. Aceºti transfugi politici au, dupã pãrerea mea, mentalitatea de slugã. La aºa stãpâni, aºa slugi!

Mã rog lui Dumnezeu ca El sã gãseascã o cale pentru a opri într-un fel aceste lucruri pânã nu se ajunge la ticãloºirea majoritãþii clasei politice, care sã-ºi vândã credinþa ºi conºtiinþa pe un blid de linte P.S.D.-ist.

Conflictul iscat de aºa-zisa blocare a activitãþii Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii a indus, în mod greºit, presupunerea cã Partidul Social Democrat se aflã în spatele acestei acþiuni. Declar cã P.S.D. doreºte o cât mai grabnicã soluþionare a situaþiei de crizã în care se aflã aceastã instituþie, susþinând implicarea Parlamentului în examinarea acestui caz.

Este de la sine înþeles cã partidul de guvernãmânt va participa la protestul faþã de blocarea activitãþii C.N.S.A.S., rãspunzând astfel ºi domnului Mircea Toma, care, insinuând implicarea P.S.D. în provocarea acestui impas al C.N.S.A.S., a declarat acuzator: ”Bineînþeles cã nu am primit nici o confirmare din partea P.S.D.Ò.

Este vizibil cã P.S.D. doreºte ca acest organism sã funcþioneze corect, eficient ºi în virtutea legii, unul dintre argumentele acestui deziderat constituindu-l ºi faptul cã, reamintesc astfel celor care afirmã contrariul, P.D.S.R. a fost susþinãtorul activ al Legii privind accesul la propriul dosar ºi deconspirarea securitãþii ca poliþie politicã, în timp ce coaliþia P.D.ÑP.N.L. a sabotat vehement iniþiativa lui Ticu Dumitrescu.

Nu trebuie sã uimeascã deci pe nimeni preocuparea fireascã, de altfel, în legãturã cu deblocarea activitãþii C.N.S.A.S., nici o persoanã din cadrul P.S.D. neavând de obiectat, dimpotrivã, mulþi dintre noi având tot interesul ca adevãrul sã iasã la luminã. Personal, declar cã în familia mea au existat cazuri în care s-a murit în închisori, mulþi dintre bãrbaþii familiei au fost supuºi domiciliului forþat, iar mama mea a fost luatã din propria casã pe când eu aveam doar 7 ani. Cum aº putea aºadar sã fiu aliatul acelora care nu-mi permit sã aflu adevãrul în legãturã cu

familia mea?! Nu numai cã este absurd, dar este ºi jignitor sã acuzi tocmai victima.

De aceea, nu pot înþelege cum P.D. ºi P.N.L. acuzã P.S.D. cã acesta ar fi provocat ºi menþinut blocajul C.N.S.A.S., cu atât mai mult cu cât ei au fost aceia care s-au declarat împotriva acestei legi de la bun început. Înþeleg, însã, cã P.D. ºi P.N.L. profitã de orice ocazie pentru a critica, reproºa, sabota sau suprima acþiuni ale P.S.D., iar acolo unde acestea nu existã le inventeazã, ca în cazul de faþã.

Susþinem pe deplin acþiunea din jurul Palatului Parlamentului, asigurându-l pe domnul Bãsescu cã suntem numeroºi, mai mult decât suficienþi pentru construirea lanþului protestant, amintindu-i cã, în cazul în care dorea ca P.D.-ul sã iniþieze aceastã acþiune, o singurã persoanã nu poate forma un lanþ.

## Anii dupã ”GemeniÒ

Evenimente deosebite au fost reþinute de istorie ca praguri de epoci: Fondarea Romei, Cãderea Romei, Revoluþia din Franþa, Naºterea lui Iisus, Naºterea lui Mahomed etc. Cu unele a început numãrarea anilor. Toate acestea se întâmplau în Europa, Asia, Africa, dar nu în Statele Unite ale Americii. ªi cum S.U.A. nu putea accepta ideea, trebuia sã se ”întâmpleÒ ceva în America, astfel încât lumea sã înþeleagã cã este cazul sã se adapteze la sistemul de numãrare american, în care nu mai existã semnul ”egalÒ, ci doar ”mai micÒ, mai mic decât orice înseamnã american. Acesta sã fi fost rostul sacrificãrii seminþiilor din preeriile americane, a negrilor de pe plantaþiile latifundiarilor americani, a soldaþilor americani în cele douã rãzboaie mondiale? Acesta sã fi fost scopul pentru care, prin serviciile secrete ºi mercenari bine pregãtiþi ºi plãtiþi, au fost puse la cale atentate împotriva unor ºefi de state, de guverne, schimbãri de regimuri prin lovituri de stat, revolte ºi revoluþii sângeroase? Aceasta sã fi fost cauza pentru care armate americane ”eliberatoareÒ au bombardat în Vietnam, în Coreea, în Iugoslavia, Irak, Afganistan ºi câte or mai fi? În istoria S.U.A. ”s-a întâmplat 11 septembrie 2001Ò, la fel cum ”s-a întâmplat Pearl HarbourÒ, sau ”23 noiembrie 1963Ò ºi multe altele, care au fost lãsate sã se întâmple. Dupã 11 septembrie 2001, începe ”era terorismuluiÒ. ªi a arbitrarului. Deci era rãzboiului total împotriva terorismului. ªi cine nu este alãturi de S.U.A. este terorist; de la individ la stat trebuie urmãrit, prins viu sau mort. Uciderea unui singur om este o crimã. Diabolicul scenariu scris (când ºi de cine?) ºi transpus întru moarte la 11 septembrie 2001, când simbolurile puterii ºi trufiei au devenit douã lumânãri de cearã topindu-se la cãpãtâiul atâtor nevinovaþi, este o monstruozitate. Lumea, aproape întreagã, a rãmas descumpãnitã. Cei care se considerã apãrãtorii lumii nu sunt în stare sã se apere pe ei înºiºi? Ba sunt! Sunt în stare sã facã chiar ºi rãzboaie în care sã atragã toatã lumea. Este firesc ºi normal ca demenþii care au ”gânditÒ totul sã plãteascã. Ben Laden este o creaþie americanã, deci i se cunoaºte stilul ºi i se pot prevedea ºi reacþiile. Toate armatele aliate, superdotate ºi specializate nu l-au putut scoate din grotele Afganistanului. L-ar fi putut, oamenii simpli, cu caprele? Dacã n-au putut, atunci caprele sã moarã! Oamenii, pierderi colaterale.

Stãpânul de azi al Bagdadului primea, nu demult, uneltele morþii de la cei care acum îl vor mort. Desigur, în Irak nu existã democraþie. Dar existã petrol! Avioane sunt, bombe sunt, mestecãtori de gumã în timp ce lanseazã rachete sunt! Misiune îndeplinitã! Cum vor fi apãrut fanaticii, extremiºtii, sinucigaºii cu centuri de explozibil tocmai împotriva americanilor ºi aliaþilor lor? Cum vor fi raþionând victimele, urmaºii victimelor bombelor americane din þãrile ºi popoarele care au fost divizate politic pe baza criteriilor ºi principiilor de forþã ºi dictat? America declarã rãzboi terorismului. Pentru cã nu mai existã comunismul, trebuia sã se nascã un alt duºman de moarte al americanilor? Uitã însã cã rãzboiul pe care l-a inventat nu este unul clasic. Are S.U.A. avioane ”invizibileÒ? Face soldatul american victime colaterale? Este aplaudat soldatul american pentru fiecare misiune îndeplinitã? Este poporul american susþinãtorul total ºi absolut al soluþiilor ºi gesturilor conducãtorilor lui, aleºi democratic? Sunt, în acest fel, soldaþi toþi cetãþenii americani? ªi cei din ”GemeniÒ? Este clar cã aproape toþi americanii rãspund DA la toate aceste întrebãri. Ei judecã la fel pentru toatã lumea, chiar dacã unii nu vor sã fie americani. Deci toþi sunt soldaþi. Lumea întreagã a plâns pentru soldaþii din WTC. Lumea întreagã n-a plâns pentru sârbii care mureau în noaptea de Înviere, pentru afganii care mureau la nuntã. Rezultã cã funcþioneazã sistemul de numãrare american, fãrã semnul ”egalÒ. Existã structuri politice ºi militare internaþionale care cred cã ar trebui sã li se dea ascultare, mãcar sã fie întrebate, dar, dupã cum s-a vãzut, nu de cãtre S.U.A. Sancþiuni?... Unii spun cã rãzboiul este perfect dacã aduce profit ºi petrol. Trebuiesc avioane, rachete, tancuri ºi câte nu trebuie, pentru un rãzboi. ”AleºiÒ conducãtori care sã asculte de profitorii rãzboaielor. Vai, cum nu ºtie omul când greºeºte! De aceea, de cele mai multe ori, oamenii cinstiþi, puþini câþi mai existã, trebuie gãsiþi, ºi cum nu pot fi cumpãraþi, trebuie marginalizaþi ºi scoºi din societate ca fiind nebuni, extremiºti, naþionaliºti, poeþi, pamfletari etc., deoarece pot scãpa de sub control ºi pot ”manipulaÒ. În România de dupã 11 septembrie 2001 exista teama cã relaþiile comerciale ale României cu S.U.A. vor fi mult reduse. Volumul exporturilor noastre în aceastã zonã este mult prea mic, 220 milioane de dolari, într-o piaþã care absoarbe mãrfuri de aproape 1.300 miliarde de dolari, pentru a se mai reduce. Unii spuneau cã România ar putea fi o zonã mai sigurã pentru investitori. Realitatea a arãtat ca România nu a intrat, într-un mod serios, în calculele investitorilor internaþionali, deoarece piaþa localã era deja prãbuºitã ca urmare a atacurilor la siguranþa ºi profitabilitatea investiþiilor. UE este zona care ar putea influenþa semnificativ comerþul exterior al României, fiind zona pe care se deruleazã peste 60% din exporturile româneºti. Dar Europa ”vecheÒ spune astãzi ca nimeni sã nu facã ce a fãcut România în privinþa protecþiei ”soldatului universalÒ ºi a susþinerii viitorului rãzboi din Irak. Câºtigul României ar putea fi grãbirea intrãrii þãrii noastre în structurile euroatlantice. Intrarea în NATO înseamnã un efort financiar pe care Romania nu ºi-l poate permite, dar poate vin investitorii. Oricum, noi suntem pregãtiþi de rãzboi, ne spune domnul prim-ministru, avem angajamente faþã de NATO. Avem zone militare americane. A întrebat pe cineva dacã vrea sã meargã în acest rãzboi? Poate mercenarii. Dacã teroriºtii din decembrie 1989 trebuie reactivaþi, este o ocazie pe care Guvernul României le-o oferã. Problema terorismului fãrã frontiere este bunã. Puterile politice pot vedea peste tot teroriºti, mai ales în adversarii politici, care trebuie lichidaþi. Se vorbeºte de faptul cã ”România poate profitaÒ. De pe urma unui

rãzboi? ªi prin faptul cã avem turiºti extrasezon pe litoral?

Iatã cum conducãtorul român de astãzi, inventiv ºi pe contrafazã, îºi gãseºte de lucru la un stãpân sau altul, crezând cã-i poate înºela pe toþi. Nu negãm eforturile diplomaþiei de la Bucureºti pentru pace. Care este, însã, meritul diplomaþiei noastre ºi care este rezultatul jocului de conjuncturã la nivel mondial? Interesul S.U.A., a crescut pentru flancul sudic al Aliantei Nord-Atlantice, datoritã Irakului. Trebuie sã intre România în rãzboiul altora sau sã se opreascã la graniþele sale Ñ cum ne tot învaþã istoria care ni se reproºeazã Ñ, unde are de luptat cu corupþia ºi sãrãcia generalizate?

Un studiu al Biroului European de Statisticã ”EurosatÒ aratã cã salariul de 1,5 euro primit de un angajat din România pentru o orã de lucru este de 15 ori mai mic decât media consemnatã în statele din Uniunea Europeanã, care este de 22,7 euro.

Remuneraþiile acordate salariaþilor variazã de la þarã la þarã în cadrul UE, dar diferenþele se accentueazã dramatic în cazul celor 10 state care se vor integra în 2004, precum ºi a candidatelor la extinderea din 2007, România ºi Bulgaria.

Dintre cele 10 þãri vizate a adera la UE, numai salariile din Cipru (10,74 euro/orã) ºi Slovenia (8,98 euro/orã) pot fi comparate cu cele din UE. În Polonia, cea mai mare þarã din grupul celor 10, salariul este de 4,48 euro/orã, în timp ce un angajat din Letonia primeºte numai 2,42 euro, aproape de 12 ori mai puþin decât în Suedia. Nivelul remuneraþiilor este ºi mai scãzut în þãrile care aspirã sã adere la UE în 2007: România, 1,51 euro/orã, ºi Bulgaria, 1,31 euro/orã. În schimb, impozitarea salariilor din România se menþine printre cele mai ridicate din Europa. Executivul a redus, în 2003, contribuþiile totale pentru asigurãri sociale de la 57% la 52% din salariul brut.

Potrivit unui raport al Organizaþiei pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OCDE) impozitele pe salarii au scãzut anul trecut în statele membre cu procente cuprinse între 2,6% (Ungaria) ºi 4,2% (Olanda).

În Franþa, din salariul mediu lunar de 1.301 euro, un angajat poate sã-ºi cumpere 130 kg de carne, 1.300 litri de benzinã, iar dacã îºi doreºte o maºinã, poate sã ºi-o cumpere în 3-4 luni.

În Germania, cu un salariu mediu lunar de 1.347 euro, un angajat poate sã-ºi cumpere 134 kg de carne, 1.347 litri de benzinã, iar o maºinã, tot în 3-4 luni.

În Elveþia, unde salariul mediu lunar este de 2.144 de euro, se pot cumpãra 213 kg de carne, 2.133 litri de benzinã, iar o maºinã, în doar douã luni.

În România, cu un salariu mediu de 130 de euro, un angajat poate sã-ºi cumpere 18 litri de benzinã, în jur de 50 kg de carne, iar o maºinã în 3Ñ4 ani.

Contribuþiile pentru asigurãrile sociale sunt în România de 52%, în vreme ce în Franþa ºi Polonia ele ating 38%, în Slovacia ºi Austria, 37%, în Belgia ºi Cehia, 35%, în Grecia ºi Germania, 34%, în Ungaria, 33%, în Italia, 32%.

Aºadar, stimaþi colegi, noi românii suntem primii la impozite ºi ultimii la salariu pe continentul european.

Palatul ”Muzeului de artã din municipiul DrobetaTurnu-Severin trebuie salvatÒ. Palatul ”Muzeului de Artã din municipiul DrobetaTurnu-SeverinÒ ocupã un loc de frunte printre monumentele de arhitecturã civilã, fiind construit în anul 1980, în stilul baroc.

Interioarele somptuoase sunt decorate cu stucaturi, picturi murale, glasvanduri de cristal, lambriuri sculptate în lemn de stejar, cupolã în mozaic de oglinzi, iar în continuare strãlucirea spaþiilor este completatã de candelabre din cristal de Veneþia, Arta 1900, mobilier Ludovic al XV-lea ºi al XVI-lea.

În aceste spaþii este organizat unul dintre cele mai dotate muzee de artã din România, unde sunt etalate piese de mare valoare documentarã ºi artisticã.

Pictura din secolul al XIX-lea este reprezentatã prin Miºu Popp, Constantin Daniel Rosenthal, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, iar din secolul al XX-lea, prin ªtefan Luchian, Pallady, Petraºcu, Tonitza, Iosif Iser, ªtefan Dimitrescu, Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi, Lucian Grigorescu, Victor Brauner ºi Corneliu Mihãilescu.

Picturile postmoderne aparþin lui Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Vânãtoru, Magdalena Rãdulescu, Ioan Gheorghiu, Corneliu Baba ºi cea mai mare colecþie din þarã (100 piese) a lui Dumitru Ghiaþã. Nu lipseºte sculptura, reprezentatã de Gheorghe Anghel, Ion Jalea, Corneliu Medrea, C. Saraschi, Ion Irimescu. De ani de zile clãdirea muzeului se degradeazã continuu sub acþiunea erozivã a factorilor naturali. Infiltraþiile de ploaie ºi temperaturile variabile au cauzat exfolierea pereþilor ºi a stucaturilor. Lipsa unei temperaturi constante pune în pericol picturile, în mod deosebit în perioada rece a anului. Cu ocazia unei vizite efectuate la acest muzeu, în vara anului 2002, de cãtre domnul ministru al culturii ºi cultelor, Rãzvan Theodorescu, s-a promis un sprijin financiar pentru reparaþii urgente, care nu a mai sosit.

Cu respectul cuvenit, solicit domnului ministru sã apeleze la rezerva bugetarã de stat pentru salvarea acestui moment ºi implicit a interesantelor valori ce aparþin patrimoniului naþional.

Cu numai 1,5 miliarde lei, reparaþia ºi conservarea Palatului se poate rezolva.

## **Domnul Gheorghe-Eugen Nicolãescu:**

Încã de la adoptarea Legii privind funcþionarea Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, douã partide au fost împotrivã: P.S.D. ºi P.R.M.

Acestea au avut ºi au o atitudine de împotrivire a deconspirãrii foºtilor ofiþeri de securitate ºi a celor care au efectuat poliþie politicã.

Toate discuþiile pe aceastã temã au dovedit cã cele douã partide au un singur scop: blocarea activitãþii colegiului de conducere a consiliului, iar adevãrul despre

mulþi îmbogãþiþi ai tranziþiei, presupuºi colaboratori sau chiar foºti securiºti, sã rãmânã ascuns de ochii opiniei publice.

Trebuie spus rãspicat: societatea româneascã este condusã de foºti activiºti de partid ºi securiºti, care au fãcut un zid protector în jurul lor ºi sunt dispuºi la orice fel de diversiune pentru a-ºi apãra privilegiile.

De asemenea, tot ce s-a întâmplat în România se bazeazã pe dezinformare, propagandã, manipulare, pervertire a valorilor, ceea ce înseamnã cã societatea rãmâne bolnavã în continuare.

Este cumplit sã asistãm cum oameni cu probitate moralã, cu valenþe intelectuale de necontestat, cu credinþã în slujirea adevãrului ajung sã fie stigmatizaþi de potenþaþi ai vremii.

Nu se poate tolera o asemenea revigorare a structurilor de partid ºi de stat cu cea mai înspãimântãtoare verigã: securitatea.

Dacã nu vom lua atitudine, dacã nu vom acþiona uniþi pentru a demonstra cã avem conºtiinþã civicã, vom putea constata cã mafia securisto-comunistã a învins firava noastrã democraþie.

## PAUZÃ

## DUPÃ PAUZÃ

## **Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:**

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Trebuie sã constatãm cã, deºi prezenþa pe hârtie aratã excelent, înregistrându-ºi prezenþa 283 de deputaþi, din pãcate, datoritã evenimentelor din afara incintei Palatului Parlamentului, nu avem totuºi o prezenþã cât de cât satisfãcãtoare pentru continuarea lucrãrilor, mai ales cã avem ºi ºedinþã de vot final.

Ca atare, suspendãm lucrãrile pe ziua de astãzi ºi vã urez succes la lucru în comisii.

## **Doamna Maria Apostolescu**

**:**

Când va fi vot final?

## **Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:**

Sãptãmâna viitoare.

Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, str. Izvor nr. 2Ð4, Palatul Parlamentului, sectorul 5 **,** Bucureºti, cont nr. 2511.1Ñ12.1/ROL Banca Comercialã Românã Ñ S.A. Ñ Sucursala ”UnireaÒ Bucureºti ºi nr. 5069427282 Direcþia de Trezorerie ºi Contabilitate Publicã a Municipiului Bucureºti (alocat numai persoanelor juridice bugetare). Adresa pentru publicitate : Centrul pentru relaþii cu publicul, Bucureºti, ºos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 ºi 411.97.54, tel./fax 410.77.36. Tiparul : Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, tel. 490.65.52, 335.01.11/2178 ºi 402.21.78, E-mail: marketing@ramo.ro, Internet: www.monitoruloficial.ro

> **ISSN** 1220Ð4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 26/21.III.2003 conþine 20 de pagini.**

Preþul 24.720 lei