Emil Boc

Vã mulþumesc, domnule preºedinte, pentru cuvântul acordat.

În consecinþã, neparticipând la ºedinþa Comisiei juridice, domnul preºedinte nu avea de unde sã ºtie substanþa discuþiei care a avut loc acolo, în materie de constituþionalitate, în cazul celui de-al doilea aviz de neconstituþionalitate.

Noi nu am pus la îndoialã cu ocazia celei de-a doua discuþii problema apartenenþei ordonanþei la categoria legilor organice sau ordinare. Nu acesta a fost obiectul discuþiei noastre. Noi am declarat, repet, cu majoritatea din comisie existentã acolo, neconstituþionalã aceastã ordonanþã, pe temeiul faptului cã art. 117 conferã, repet, conferã Ministerului de Interne atribuþii care þin exclusiv de garantarea suveranitãþii, a independenþei, a integritãþii teritoriale a þãrii ºi de apãrare a democraþiei constituþionale.

Am pornit de la premisa cã Ministerul de Interne, potrivit acestei prevederi constituþionale, este un serviciu public, iar un serviciu public prin excelenþã trebuie sã rãmânã la dispoziþia cetãþeanului prin excelenþã, pentru cã el este finanþat din bani publici. Acesta este raþionamentul pentru care noi am cerut ca serviciile publice sã rãmânã publice în aceastã þarã, ºi nu private. Pentru cã atunci când le transformãm din servicii publice în servicii private ele nu mai sunt la îndemâna cetãþeanului care îºi plãteºte în mod conºtiincios impozitele ºi taxele, ci rãmân la dispoziþia doar a acelora care dispun de resurse materiale.

Când în Constituþie Ministerul de Interne va fi consacrat ca o instituþie privatã, atunci vom spune: ”Da, aceastã ordonanþã are aspecte de constituþionalitate.Ò Dar atâta vreme cât Ministerul de Interne, repet, potrivit Constituþiei, potrivit art. 117 pe care dumneavoastrã l-aþi invocat, este un serviciu public, haideþi sã-l menþinem ca serviciu public aflat la dispoziþia cetãþenilor ºi sã nu-mi spuneþi cã în aceastã þarã nu avem nevoie de poliþie, ca serviciu public, în condiþiile în care aici, la câteva sute de metri se împuºcã oamenii în cap, iar serviciile care ar trebui sã asigure siguranþa cetãþeanului se aflã în altã parte. Deci, iatã temeiul constituþional al argumentãrii care a avut loc în Comisia juridicã.

Dar repet, în condiþiile în care am ”periatÒ aceastã listã, nu vãd de ce ar mai exista vreo reþinere ca aceastã listã sã fie inclusã în proiectul de lege.

Domnule preºedinte al Comisiei de apãrare, Parlamentul României adoptã legi, ºi nu ratificã vorbe sau afirmaþii ale ministrului sau ale unor miniºtri. În Parlament judecãm ºi ne raportãm la legi ºi la acte normative, nu la cuvinte. Rãspunderea faþã de vorbe, faþã de fapte are loc în plan politic, acolo când ne ducem sã cerem votul oamenilor. Aici discutãm legi ºi adoptãm legi.

Argumentul acesta al dumneavoastrã cã putem conta, am tot respectul ºi-l admir pe domnul general Abraham, sã nu se înþeleagã... am o mare stimã ºi apreciere faþã

de profesionalismul Domniei sale, dar aici nu discutãm persoane, doamnelor ºi domnilor, în Parlament, aici discutãm legi impersonale; aceasta este dimensiunea normei juridice pe care aþi invocat-o dumneavoastrã.