Virgil Popescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Permiteþi-mi sã prezint doar câteva reflecþii pe marginea acestei legi.

Prin propunerile prezentate în ºedinþa de dimineaþã de cãtre domnul senator Blejan s-ar realiza o egalizare între diferitele categorii sociale Ð civil ºi militar Ð, ceea ce nu este, de fapt, în concordanþã cu contribuþiile cadrelor militare la asigurãrile de sãnãtate.

Din punct de vedere legislativ, cadrele militare dispun de legi organice proprii privind statutul social aparte, salarizarea, pensiile, proiectul prezentei legi, dar ºi multe altele în care sunt prevãzute nu numai îndatoriri ºi drepturi, ci ºi restrângerea unor drepturi democratice, ceea ce nu este prevãzut pentru nici o altã categorie socialã.

Prezenta lege poate asigura activitãþile specifice pentru menþinerea stãrii de sãnãtate a cadrelor militare active ºi în rezervã dat fiind faptul cã ministerele ºi serviciile din cadrul forþelor armate dispun de reþele proprii de asistenþã medicalã.

În acest sens, nu este real ceea ce s-a afirmat de dimineaþã referitor la primirea de la stat a unor sume bãneºti pentru achitarea costurilor de spitalizare în urma internãrii în spitale civile a cadrelor militare, întrucât armata restituie din fondurile casei proprii fondurile consumate de cãtre pacienþii sãi.

Nu putem fi de acord, de asemenea, cu afirmaþia prin care se susþine pãrerea conform cãreia cadrele militare sunt mai sãnãtoase decât alte categorii sociale. Dacã ar fi aºa, atunci de ce se prevede limita de vârstã pentru pensionare la 55 de ani, ºi nu la 62 de ani, cum este în celelalte cazuri?!

În situaþia în care este luatã în discuþie sintagma ”autoritatea judecãtoreascãÒ, aº vrea sã fac propunerea cã s-ar putea face menþiunea în tot cuprinsul legii ”numai pentru Direcþia Generalã a Penitenciarelor ºi alte structuri militare din cadrul Ministerului JustiþieiÒ.

Vã mulþumesc.