Vasile Mândroviceanu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Revolta popularã din decembrie 1989, care a dus la cãderea regimului Ceauºescu, a avut, spre dezamãgirea multor profitori ai evenimentelor de atunci sau a nostalgicilor ”epocii de aurÒ, un net caracter anticomunist. Cu toate acestea, acum, la peste un deceniu de la acele evenimente, se cautã încã rãspunsul la o întrebare foarte importantã ºi mereu actualã: A rupt-o România definitiv cu comunismul?

Trebuie sã recunoaºtem cã deºi pare uºoarã întrebarea se dovedeºte a fi deosebit de dificilã, iar rãspunsul nu este deloc tranºant ºi aceasta datoritã faptului cã deºi existã un anumit gen de democraþie, multipartitism, alegeri libere, presã necenzuratã, dar dependentã de anumite grupuri de interese economice ºi financiare, justiþie în principiu neaservitã politic, drepturile omului nemaiputând fi încãlcate în mod brutal, totuºi nu avem încã o economie de piaþã în adevãratul înþeles al cuvântului, adicã o economie capitalistã.

Statul deþine încã importante sectoare din industrie, finanþe, agriculturã ºi servicii, de unde rezultã slabele performanþe ale economiei, larga rãspândire a corupþiei ºi birocraþiei ºi, mai ales, povara extraordinarã care apasã bugetul ºi care compromite din start orice iniþiativã în materie de protecþie socialã. Enormele datorii ale mamuþilor industriali, jaful bancar sãvârºit de fosta putere politicã au întârziat ruptura de comunism, mai ales pe tãrâm economic.

Dar nu numai latura economicã este importantã pentru ruperea de comunism, ci ºi revoluþia moralã, schimbarea profundã a mentalitãþilor, schimbarea balanþei în domeniul spiritual de la semiconºtiinþa sclavagismului comunist la conºtiinþa vie, eliberatã a omului cu iniþiativã, a omului de facturã liberalã. Adevãrul este cã pe fondul unui simulacru de societate de consum, România pãstreazã încã nealterate convingeri stranii în rolul paternalist al statului, în egalitarismul stupid ºi reminiscent al luptei de clasã, în lipsa de conºtiinþã civicã, în felul penibil în care se munceºte, în lipsa de respect pentru proprietate ºi dezin-

teresul pentru binele colectiv, toate acestea având un singur numitor comun ºi anume duhoarea cadavrului comunist de care nu ne-am despãrþit ºi pe care încã îl mai ducem în spate.

În România, probleme precum procesul comunismului, legea lustraþiei, statutul proprietãþii private, vinovãþiile uriaºe faþã de soarta þãrii par lipsite de pragmatism, apetituri vindicative, chestii de talibani, jertfirea prezentului în numele trecutului etc., în timp ce trecutul apropiat, cel comunist, foarte uºor cosmetizat, dar în esenþã acelaºi, stã gata sã revinã, deoarece comunismul este departe de a fi murit definitiv.

Vã mulþumesc pentru atenþie.