Nicolae Leonãchescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Necesitatea unui canal care sã uneascã aceastã capitalã a þãrii cu Dunãrea a fost identificatã din anul 1860 ºi Cuza a început primele acþiuni în acest sens. Iatã cã au trecut atâþia ºi atâþia ani ºi nu am reuºit sã materializãm aceastã necesitate tehnicã. Toate marile capitale au un emisar de asemenea dimensiuni. Dâmboviþa este depãºitã. Deja pânza de apã subteranã a capitalei este infiltratã cu noxe. Avem probleme grele.

Eu înþeleg cã propunerea în sine nu este respinsã. Înþeleg cã se cautã o variantã mai bunã. Înþeleg cã, pe mãsurã ce timpul trece, vom plãti ºi mai mult variantele care ni se propun.

Ne pare foarte rãu cã aceastã iniþiativã, pe care ºi noi o sprijinim cu toatã forþa, a fost respinsã de comisie. Trebuia, din contrã, sã fie potenþatã printr-o decizie adecvatã din partea Executivului.

Repet, rãmâne un mare obiectiv al þãrii noastre construcþia acestui canal navigabil DunãreÐBucureºti. Vã mulþumesc.