Radu Alexandru Feldman

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Astãzi, România este, în sfârºit, pe prima paginã a marilor ziare europene. Din pãcate, nu pentru a vesti lumii întregi cã, premierã în ultimii ani, avem o balanþã comercialã pozitivã, nici cã exportul a ajuns excedentar, nici mãcar cã se contureazã perspectiva realã a unei creºteri economice sãnãtoase.

Am ajuns sã fim discutaþi ºi arãtaþi, din nou, cu degetul, ca rãsplatã pentru felul în care Preºedintele Ion Iliescu ºi partidul care a condus þara pânã în 1996 au înþeles sã se facã complici la derularea afacerii ”Bani pentru partidÒ.

Pentru a respecta regula jocului, pentru a nu încãlca prezumþia de nevinovãþie Ð principiul fundamental al unei democraþii autentice Ð principiu pe care partidul domnului Ion Iliescu îl invocã astãzi, cu gurã de ºarpe, uitând cã în toþi anii de când se aflã în opoziþie nu le-a acordat mãcar o singurã datã aceastã prezumþie de nevinovãþie celor pe care i-a acuzat în modul cel mai nedemn, fãrã sã probeze o datã acuzaþiile, nu mã voi opri azi asupra unui dosar încã în curs de cercetare, cu toate cã faptele deja dovedite vorbesc de la sine despre dimensiunile scandalului ce nu mai poate fi evitat.

Mã voi opri însã asupra unui subiect ale cãrui semnificaþii, departe de a fi epuizate, demonstreazã limpede felul în care un deziderat naþional a putut fi compromis Ð ca sã nu spun trãdat Ð de politica duplicitarã dusã de fostul Preºedinte al þãrii, domnul Ion Iliescu.

Pentru a evita terenul arbitrar al comentariilor, vã voi prezenta doar faptele, într-o succintã sintezã, cu atât mai necesarã cu cât evenimentele aglomerate de la declanºarea anchetei au mai ºters, poate, din memoria unora amãnunte semnificative.

Vã rog sã mã ascultaþi cu atenþie pentru cã, vã asigur, meritã!

În 1993 F.P.S.-ul, Serviciul de Telecomunicaþii Speciale, propune Preºedintelui Iliescu modernizarea ºi reactivarea reþelei telefonice interguvernamentale cu toate capitalele þãrilor foste membre ale Tratatului de la Varºovia. C.S.A.T.-ul aprobã, sub semnãtura tuturor membrilor, numai reactivarea reþelei interguvernamentale BucureºtiÑMoscova, o serie de demnitari urmând a avea posturi telefonice atât la locul de muncã, cât ºi acasã.

La sfârºitul lui 1995, F.P.S.-ul înainteazã Preºedintelui Iliescu propunerea de a se instala o linie telefonicã directã Cotroceni-Kremlin Ñ ”Firul roºuÒ Ñ paralelã cu reþeaua interguvernamentalã aprobatã de C.S.A.T., linie la care urma sã aibã acces doar cei doi preºedinþi: al României ºi al Rusiei.

Preºedintele Iliescu aprobã sugestia F.P.S.-ului ºi cere consilierului prezidenþial, generalul Vasile Ionel, sã continue negocierile cu partea rusã în strict secret.

Pentrua înþelege limpede adevãrata dimensiune a deciziei fostului Preºedinte Iliescu, trebuie spuse câteva lucruri.

1. Kremlinul a fost singurul interlocutor cu care s-a dorit o linie directã ºi personalã. Absolut nimeni din anturajul Preºedintelui Iliescu nu avea voie sã foloseascã telefonul.