Nicolae Leonãchescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Eu cred cã discuþia pe aceastã temã provine din faptul cã mulþi dintre noi au asimilat greºit conceptul de libertate sau îl percep chiar difuz.

Iatã, spre exemplu, unii gândesc prin libertate liberul arbitru, egal liberul arbitru. Am voie sã fac ce vreau, altfel, dacã nu-mi daþi voie sã fac ce vreau, îmi limitaþi drepturile omului. Este un punct de vedere care poate sã ducã chiar la haos, chiar la crimã. Am dreptul sã ucid. Alþii recepteazã conceptul de libertate drept bunã funcþionare. Dãm voie unui sistem sã fie liber în momentul în care constatãm cã funcþioneazã foarte bine. Eºti liber sã pleci, eºti liber sã intri. Eºti liber sã funcþionezi între limitele prescrise. Alþii percep conceptul de libertate drept responsabilitate Ð sunt liber sã mã exprim, responsabil de ceea ce spun ºi de ceea ce fac, în condiþii date ºi în locul dat.

Noi discutãm o problemã, plecând de la acest punct de vedere asimilat difuz. Alþii spun: am dreptul la libertate, deci eliberaþi-mã de orice sarcinã în ce priveºte datoria faþã de un stat sau altul. Acesta este un concept care se promoveazã masiv în unele þãri din Vestul Europei. Dar ºi aºa ceva, pe o singurã variantã, de exemplu, a liberului arbitru, marile puteri aplicã acest concept diferenþiat de la þarã la þarã, într-un fel în Germania, care are ”dreptulÒ sã recunoascã Croaþia rapid de tot, chiar greºind în politicã, în plan internaþional, ºi altfel faþã de Zimbabwe, unde guvernul respectiv nu are nici un fel de drept sã îºi exprime liber dreptul de a-ºi apãra þara.

Într-un fel se aplicã acest concept de control al strãinilor pe timp de pace într-o þarã ºi altfel pe timp de rãzboi sau semirãzboi, cum este spre exemplu în Irak Ð 3400 de inspectori ONU fac ce vor în Irak, nerespectând nimic din legislaþia acestei þãri. Iatã, deci, cã raportarea la unele standarde occidentale este de nerecomandat în raport cu ceea ce noi vrem sã construim aici. Vrem respectarea legilor þãrii? Prevedem, ca atare, în articolele de lege mecanisme adecvate.

Eu zic cã dintre cei care au luat cuvântul de la acest microfon, pe aceastã temã, la acest articol dezbãtut, cel mai îndreptãþit sã dea un verdict este fostul ministru Gavril Dejeu, care s-a întâlnit cu o gamã foarte variatã de probleme pe aceastã filierã. Oameni care sub firma de libertate declarã la vamã cã vin la acþiuni culturale ºi fac comerþ cu arme, oameni care declarã cã ne respectã legile ºi desfãºoarã activitãþi antistatale pe teritoriul României în unele judeþe, oameni care declarã cã respectã religia ortodoxã a poporului român ºi decupeazã segmente mari din satele noastre, introducând elemente de segregare care se pot solda, în final, cu procese tip Bosnia.

Daþi-mi voie sã cred cã varianta Camerei Deputaþilor, pe care o susþine domnul Gavril Dejeu, adânc ancorat în problematica acestui capitol, este cea mai bunã. Vã mulþumesc.