Nicolae Leonãchescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Noi conferim informaþiilor, de orice naturã ar fi ele, douã funcþii. O funcþie activã, prin care se deserveºte generaþia actualã, îi livrãm actele de care are nevoie, pe care le solicitã în diverse momente, pe diverse teme, ºi o funcþie pasivã, de tezaurizare a informaþiei ºi de folosire a ei în studii istorice.

Din pãcate, aceastã lege se aflã într-o mare dilemã. Încurcãm în permanenþã cele douã funcþii. Vrem ca acest Consiliu Naþional de acces la arhive sã aibã o funcþie activã, sã deserveascã aceastã generaþie, dar, în acelaºi timp, sã facã ºi cercetare istoricã. Or, pus un lucrãtor din acest Consiliu în faþa unui act individual dintr-un dosar, el ar trebui sã treacã în a doua gamã de activitãþi, în cercetare istoricã purã. Pentru cã identificarea adevãrului nu se face pe baza unui singur act, trebuie comparat actul respectiv cu afirmaþiile din alte acte ºi numai atunci când un fapt e confirmat de cel puþin douã surse devine probabil, probabil zic, adevãr.

Iatã de ce eforturile noastre vor fi, oricum, subminate din start pentru cã oameni cu douã tipuri de calificãri: de deservenþi ai actualei generaþii ºi de studiu ºi de cercetãtori în domeniul istoric, sunt foarte, foarte greu de gãsit.

De altfel, un asemenea profil eu nu cred, practic, cã poate fi acoperit de membrii acestui Consiliu. Vã mulþumesc.