Iosif Armaº

## Vã mulþumesc. Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

S-a împlinit în acest an, la 1 decembrie, 84 de ani de la Marea Unire, evenimentul care a desãvârºit procesul fãuririi statului naþional unitar român.

Nu doresc sã trec în revistã evenimentele de atunci, întrucât ele sunt foarte bine cunoscute. Vreau doar sã subliniez cã 1 decembrie 1918 a fost punctul culminant al marii opere de reîntregire a þãrii începutã la 27 martie 1918, când Sfatul Þãrii de la Chiºinãu a votat unirea Basarabiei cu România. Exemplul Basarabiei avea sã fie urmat, la 28 noiembrie, de cãtre Bucovina, iar, la final, de cãtre Transilvania ºi Banat care, la 1 decembrie 1918, prin Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, au hotãrât unirea cu vechiul Regat.

Astãzi, la 84 de ani de la Marea Unire, rememorãm cu emoþie ºi plãcere entuziasmul popular cu care a fost întâmpinat marele eveniment din inima Ardealului, unde, pe lângã delegaþii oficiale, s-au mai deplasat în acea memorabilã zi sute de mii de români pentru a sãrbãtori momentul unei maxime împliniri naþionale.

Putem afirma cu tãrie cã ceea ce s-a întâmplat acum 84 de ani la Alba Iulia reprezintã marea realizare a poporului român din secolul ºi mileniul nu demult încheiate.

Anul 1918 a fost anul miraculos, unul din ceasurile astrale ale istoriei românilor.

Învãþãmintele majore desprinse din momentul Alba Iulia ne îndeamnã la meditaþie ºi, mai ales, la fapte. Pentru cã 1 Decembrie 1918 oferã modele umane, ne vorbeºte despre fermitatea, înþelepciunea, cinstea ºi

modestia factorilor decizionali în istorie, despre patriotismul profund, despre civismul fãrã compromisuri degradante, despre temeinica pregãtire intelectualã a oamenilor politici, despre credinþa în Dumnezeu ºi în virtuþile poporului român, despre dãruirea fireascã pânã la sacrificiu, despre marea modestie a fãuritorilor de istorie. Dar, mai presus de orice, 1 Decembrie 1918 ne învaþã ce înseamnã coeziunea sufleteascã a naþiunii, ce rol uriaº are unitatea de fapt a conducãtorilor, ce înseamnã sã te pui în slujba intereselor majore ale þãrii în perioadele de mare cumpãnã ale istoriei.

La începutul secolului trecut s-a produs marea cotiturã, absorbþia principiului autodeterminãrii, despãrþirea de Imperiul Austro-Ungar ºi unirea cu România independentã.

Dragostea de neam ºi sentimentul naþional, forþe redutabile care au þinut laolaltã poporul de-a lungul istoriei sale pline de ameninþãri ºi pericole, ne-au ajutat sã rezistãm anihilãrii pregãtite de cei mari ºi puternici, imperiile lacome ºi agresive din imediata noastrã vecinãtate.

Marea majoritate a ardelenilor erau convinºi cã libertatea ºi securitatea lor naþionalã nu puteau fi asigurate decât de statul român unitar. Iatã cã, 84 de ani mai târziu, la 21 noiembrie 2002, pãguboasa psihologie a incertitudinilor naþionale, prezentã, din pãcate, în viaþa noastrã cotidianã uneori mai pregnant, alteori mai vag, a fost spulberatã prin invitaþia adresatã României de a adera la structurile NATO.