Marian Sârbu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Fireºte cã mulþi dintre noi, mai toatã lumea, se întreabã ce se ascunde în spatele scandalurilor din ultima vreme sau mai bine zis ce încearcã sã ascundã aceste scandaluri, sã camufleze, ºi vreau sã vã spun câteva pãreri legate de aceste scandaluri. Ele încearcã mai întâi a se ascunde esenþa politicii C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., care a fost una de dreapta caracterizatã prin guvernarea doar în interesul unui grup restrâns al societãþii. Fireºte cã în aceste condiþii, s-a ajuns la o puternicã polarizare socialã, orientãrile principale ale guvernanþilor fiind centrate pe acapararea prin orice mijloace a pârghiilor economice de cãtre o clientelã politicã neinteresatã de

problemele oamenilor de rând. Un exemplu extrem de relevant în acest sens, în cifre comparabile, pornind de la puterea de cumpãrare, a veniturilor în gospodãrii: de la 4 milioane de sãraci cât exitau în România în 1996 s-a ajuns astãzi la aproape 8 milioane. Nici nu se putea altfel, din moment ce în aceºti 4 ani produsul intern brut a scãzut permanent, iar procentul din acest produs alocat protecþiei sociale a fost de mai puþin de 10%, în timp ce în þãrile Uniunii Europene aceastã cotã se situeazã între 20 ºi chiar 30%.

În al doilea rând, se doreºte camuflarea eºecului de proporþii înregistrat de C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. în politica pieþei muncii. Politica plãþilor compensatorii acordate în scopul renunþãrii benevole la locurile de muncã de cãtre cei disponibilizaþi a încurajat ºomajul de calcul. În acest proces, pe piaþa muncii a apãrut în ultimii 4 ani un fenomen devastator pentru o societate aflatã în plinã restructurare în care nevoia unui plus de motivaþie spre muncã este absolut obligatorie. Este vorba de starea de ºomer vãzutã ca obiectiv individual de cãtre cei care doreau sã intre în posesia plãþilor compensatorii. Nu atât cele aproape 10 mii de miliarde de lei, sumã oricum destul de importantã irositã pentru aceastã mãsurã, reprezintã cea mai mare pierdere, ci mai ales pierderile colaterale pe care le-au antrenat: încurajarea inactivitãþii ºi discriminarea generatã de criteriile adesea extrem de subiective în baza cãrora au fost acordate plãþile compensatorii.

În orice caz, rata ºomajului a ajuns de la 6% în decembrie 1996 la circa 12% în 2000, principalele cauze fiind slaba performanþã economicã, pe de o parte, ºi preponderenþa mãsurilor pasive în raport cu mãsurile active pe piaþa muncii.

În al treilea rând, se intenþioneazã mascarea eºecului în politica veniturilor salariale. Nici aceastã politicã nu a fost bazatã pe o concepþie clarã care sã stimuleze interesul pentru muncã. A fost o concepþie care nu a încurajat activitatea în economia formalã, ci, dimpotrivã, a generat o creºtere impresionantã a muncii la negru. Astfel, în sectorul privat, utilizarea unui prag extrem de scãzut al salariului minim pe economie a determinat persoanele asistate sã rãmânã inactive ºi sã cumuleze sumele primite ca ajutor de la stat cu câºtigul realizat ocazional.