Triþã Fãniþã

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Doresc sã precizez de la început cã voi vota cu toatã convingerea moþiunea privind agricultura pusã astãzi în dezbaterea Senatului României.

Consider cã orice om responsabil ºi, cu atât mai mult, un senator care trebuie sã slujeascã binele general, binele public este obligat de realitãþi sã facã tot ce depinde de el pentru a se opri neîntârziat prãbuºirea

agriculturii ºi de a contribui la asigurarea condiþiilor pentru redresarea ei rapidã.

Moþiunea reflectã corect stãrile de fapt ºi conþine ºi o serie de mãsuri bine gândite.

Agricultura nu are culoare politicã. Salvarea ei este mai presus de interese de partid, de grup, de coaliþie, de tot felul de jocuri politice.

A nu adopta acum, când încã nu este prea târziu, atitudinea care se impune echivaleazã cu un act contrar interesului naþional. O spun deschis, fãrã ocoliºuri, pentru cã mai târziu va fi, cu siguranþã, prea târziu.

Oricum, nu am dorit sã fiu în nici un fel pãrtaº la distrugerea agriculturii, domeniu care, pot sã spun, reprezintã însãºi viaþa mea din adolescenþã ºi pânã în zilele noastre.

Este poate un blestem sã aflãm din datele statistice cã milioane de români suferã de foame în condiþiile în care România are 14,8 milioane hectare teren agricol, din care 9,3 milioane teren arabil.

Reaua-credinþã, amatorismul celor care se aflã la conducerea ºi administrarea acestei avuþii naþionale au dus la sãrãcirea directã ºi indirectã a populaþiei României.

Aproximativ 40% din concetãþenii noºtri trãiesc la sate. Nu este un indicator performant, dar, în condiþiile în care existã un numãr atât de mare de ºomeri, situaþia la care mã refer ar putea fi transformatã într-un avantaj, într-o politicã inteligentã de dezvoltare a agriculturii, a satului românesc, folosind pârghii economice care sã asigure protecþia produselor agroalimentare autohtone.

Politica premeditatã de lichidare a agriculturii a fãcut ca România sã se transforme într-un magazin alimentar cu produse din import, produse subvenþionate pe pieþele de origine în proporþie de 30Ñ40% la producãtori ºi pânã la 30% la export.

Astfel, anul trecut, s-au importat 350.000 tone de carne, 122.000 tone preparate din carne, 220.000 tone de fãinã de grâu, 101.000 tone de zahãr.

Importãm mai multe produse agroalimentare decât exportãm. Deficitul a fost anul trecut de 77 milioane de dolari, iar în primul trimestru din 2000 de aproape 100 de milioane de dolari. Datele sunt corecte ºi îmi asum responsabilitatea lor.

Pe mãsurã ce produsele noastre dispar de pe piaþã, prin politica de subminare a agriculturii, preþurile celor aduse din import sunt în continuã creºtere, ceea ce pune majoritatea românilor în imposibilitatea de a avea asigurat consumul zilnic minim necesar.

Ne aflãm într-o asemenea situaþie pentru cã în timpul ministeriatului domnului Ioan Mureºan s-au agravat toate procesele negative din agriculturã. A continuat fãrâmiþarea exploataþilor care sunt, acum, în medie de sub douã hectare, în timp ce Uniunea Europeanã se situeazã la sute de hectare. În acelaºi timp, s-a distrus cea mai mare parte a complexelor zootehnice. Numai la porcine, de la capacitatea de peste 10 milioane de capete, s-a ajuns la 1 milion ºi, dupã cum s-a vãzut, noi continuãm sã importãm carne. Sistemele de irigaþii s-au degradat într-o asemenea mãsurã încât, în prezent, în condiþiile unei secete cumplite, ar putea primi apã numai zece mii de hectare.