Mircea Nicu Toader

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

În declaraþia mea voi arãta cum pot fi deturnate cu uºurinþã fonduri stabilite printr-o lege ºi cum pot ajunge în cu totul altã destinaþie printr-o simplã ordonanþã de urgenþã.

Dupã cum se cunoaºte, România a moºtenit din regimul comunist o reþea de drumuri naþionale ºi judeþene care se gãseau, în marea lor majoritate, într-o stare jalnicã, fãcând ca þara noastrã sã fie ocolitã de transportatorii rutieri de mãrfuri ºi cãlãtori.

Din acest motiv, bazându-ne pe experienþa europeanã, Ministerul Transporturilor, avându-l la conducere pe Traian Bãsescu, a promovat o lege, Legea nr. 118/1996 privind constituirea ºi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, prin care se stabilea o taxã pentru carburantul auto folosit de autovehiculele care utilizau drumurile publice, denumitã taxa de drum, la care se adãuga o taxã pentru autovehiculele achiziþionate de pe piaþa internã sau externã.

Colectarea acestor sume a permis Ministerului Transporturilor sã reabiliteze ºi sã repare o mare parte din drumurile naþionale ºi judeþene, legea prevãzând o distribuþie a acestor fonduri cãtre drumurile naþionale, în procent de 65%, ºi cãtre drumurile judeþene, în procent de 35%.

Efectul aplicãrii acestei legi a fost vizibil în miile de kilometri de drumuri naþionale ºi judeþene reparate ºi reabilitate, aducând infrastructura de drumuri din România cãtre un trafic rutier cât mai apropiat de cerinþele europene.

Legea prevedea contribuþia la acest fond numai a utilizatorilor de drumuri publice, anumite domenii de activitate fiind scutite de plata taxei de drum, cum este cazul transporturilor navale, feroviare, precum ºi combustibilul utilizat pentru încãlzire, agriculturã, minerit, silviculturã etc.

O datã cu instalarea Guvernului Nãstase, s-a început deturnarea sistematicã a acestor fonduri cu destinaþie specialã pentru acoperirea altor deficite din economia naþionalã, modificând în acest sens Legea nr. 118/1996 privind constituirea ºi utilizarea Fondului special al drumurilor publice. Astfel, printr-un proiect de lege ºi douã ordonanþe de urgenþã s-a modificat art. 4 din aceastã lege, când, practic, toþi cumpãrãtorii de combustibili erau obligaþi sã plãteascã taxa de drum, indiferent dacã utilizau sau nu în activitatea lor drumurile publice. Cu toate amendamentele încercate de deputaþii Partidului Democrat, nu am putut modifica aceste prevederi care, practic, fãceau ca o mare parte din taxa de drum încasatã de la agenþii economici care nu utilizeazã drumurile publice sã nu mai poatã fi returnatã cãtre aceºtia, cu toate cã legea prevedea ca pentru domeniile transporturilor navale, feroviare, apãrãrii naþionale ºi agriculturii sã se poate recupera sumele corespunzãtoare acestei taxe.

Sistemul de recuperare foarte greoi ºi birocratic a fãcut ca foarte mulþi agenþi economici ºi persoane fizice care erau îndreptãþiþi sã îºi recupereze taxa de drum sã se lase pãgubaºi, nesolicitând recuperarea acestor sume, rãmânând astfel la dispoziþia Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor ºi Locuinþei sume importante, care au fost colectate de la cei care nu au utilizat niciodatã drumurile publice.