Costache Mircea

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Un stimat coleg de-al nostru a vorbit mai înainte despre dictatura Opoziþiei; eu mã voi referi la un alt tip de dictaturã, ºi anume la dictatura cleptocraþiei, o noþiune de strictã actualitate, nou apãrutã în vocabularul limbii române.

O întrebare gravã rãzbate tot mai insistent prin negura tranziþiei: ce tip de societate edificã în România bolnavii de avere ºi de putere, cãpuºele vorace înfipte în grumazul naþiunii?

Dupã societatea socialistã multilateral dezvoltatã, s-a înlocuit brusc dictatura de dezvoltare cu cleptocraþia de demolare, cea mai cumplitã formã de totalitarism din istoria umanitãþii.

Sub alte tipuri de dictaturi, omul de jos îºi mai gãsea dreptatea pe la uºile înalþilor demnitari, pe la vreo instanþã, uneori chiar în pagina unei reviste care sensibiliza autoritãþile pentru cã, de bine, de rãu, avea pe cine. Sunt astãzi oameni care nu mai au cui se mai plânge.

Cleptocratul nu poate fi sensibil la durerile înnãbuºite ale celui nãpãstuit. El aleargã în goana mare dupã un chilipir, dupã un ”tunÒ, dupã vreo fabricã de tãiat cu sudura ºi de vândut la fier vechi, dupã vreun codru de fãcut buºteni la export, dupã vreo bancã de devalizat, dupã vreun comerþ la negru fãrã dãri la stat, dupã licitaþii trucate, dupã aprovizionãri cu corn mucegãit ºi lapte searbãd, dupã tranzacþii cu alcool, þigãri, droguri, arme ºi alte cele. Aleargã sã îºi facã vile, palate, castele, sã-ºi mai îndoape conturile de prin strãinãtate.

Se adreseazã unii mai creduli cãtre Preºedinþie ºi Guvern, iar scrisorile ajung tot la ciocoii judeþeni care abia aºteaptã sã le dea cu tifla: ”Dar ce aþi crezut, cã vã fac dreptate Iliescu ºi Nãstase? Uite, tot la mine aþi ajuns.Ò

Se plâng sãrmanii þãrii cu cãciulile în mâini pe la judecãtorii, unde li se mai iau ºi ultimii bãnuþi din palmele crãpate, ca, pânã la urmã, dreptate sã aibe numai cei cu bani mulþi, îmbogãþiþii din Revoluþie, vorba cântecului din folclorul nou Ñ ”Cobori, Doamne, pe pãmânt/ Sã vezi Revoluþia ce-a fãcut! A fãcut din cal mãgar/ Din mãgar miliardar!Ò

Mai vin amãrâþii cu plângeri pe la Parlament, de unde comisiile se adreseazã forurilor competente care, dacã vor, rãspund în doi peri prin adrese fãcute de funcþionari obscuri ºi semnate de ºefi care nu le citesc; dacã nu, nu.

Vin oropsiþii vieþii ºi la birourile parlamentare unde, dacã au noroc, bagã cineva mâna în buzunar sã îi scape de datorii la întreþinere, sã achite reþetele de medicamente, sã îºi repare acoperiºul pe unde plouã. Aici aflã, însã, cã existã ºi deputaþi la fel de nãpãstuiþi ca ei, care trãiesc tot la bloc, nedreptãþiþi prin instanþe, cãlcaþi în picioare, umiliþi de anumite organe de presã pentru cã se aflã în Opoziþie, iar opoziþia la banditism costã.

În România de astãzi cine este rezistent la hoþii, la tentaþii ariviste, la combinaþii mafiote este vai de capul lui. Pânã mai ieri circula o vorbã: ”Sã te fereascã Dumnezeu de burghezia comunistã!Ò Astãzi este ºi mai rãu: ”Sã te fereascã Hristos, Allah, Iehova, Budha, Mahomed ºi toþi dumnezeii de protipendada fripturistã a canaliilor puterii cleptocrate!Ò