Ioan Ardelean

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi senatori,

Pornind de la numeroasele scrisori primite din þarã ºi din strãinãtate, consider cã, asemeni mie, aþi primit ºi Domniile voastre, pe diverse cãi, numeroase opinii pro ºi contra modificãrii unor articole din Codul penal ºi din Codul de procedurã penalã; corespondenþa amintitã se referea, cu vehemenþã, la neabrogarea celebrului, de acum, art. 200.

Nu vreau în acest moment sã parcurgem împreunã argumentele favorabile sau nefavorabile abrogãrii articolului mai sus menþionat. Aº vrea, totuºi, sã privim împreunã aceastã problemã din punctul de vedere al firescului.

Nu cred cã, aºa cum spunea Sfântul Augustin în ”Cetatea lui DumnezeuÒ, putem sau trebuie sã împãrþim lumea în douã jumãtãþi: cea pãmânteanã ºi cea a lui Dumnezeu. Asta pentru cã pãrãsirea valorilor morale ºi creºtine ar duce la ruinarea ºi distrugerea ambelor cetãþi.

Nu cred cã este treaba noastrã dacã homosexualitatea este o problemã de naturã fizicã sau psihicã. Aceasta este problema specialiºtilor, ale cãror argumente, este adevãrat, trebuie sã le ascultãm.

Noi trebuie sã discutãm astãzi moralitatea unei astfel de decizii. Statul nu trebuie sã intervinã ”sub plapuma cetãþenilorÒ, pentru cã dreptul la intimitate este unul constituþional, dar nici nu trebuie acceptatã impunerea sub diverse aspecte ºi argumentaþii diferite a unui anumit tip de comportament social, sexual sau de altã naturã. Îmi puteþi riposta cã homosexualitatea era prezentã chiar ºi în timpul Imperiului Roman, ba chiar împãraþi renumiþi fãceau parte dintre cei care aveau astfel de preferinþe sexuale. Este adevãrat, dar nu trebuie uitat cã, tot în acea vreme, la începuturile învãþãturii creºtine, poziþia lui Iisus Hristos ºi a discipolilor sãi era, de departe, împotriva rãspândirii unor astfel de practici. Nici nu putea fi altfel, având în vedere pildele Vechiului Testament.

Nimeni nu poate obliga un om în a deveni creºtin, musulman sau budist. Ca urmare, nimeni nu poate sã cearã respectarea preceptelor cuprinse în aceste învãþãturi. La fel de adevãrat este, însã, ºi faptul cã bunul simþ te obligã în a respecta credinþa celuilalt, la fel cum orice acþiune a ta nu trebuie sã îi deranjeze pe cei din jur.

De aceea, ne pronunþãm deschis în favoarea existenþei art. 200 Cod penal. Repet, nu avem nimic cu nimeni, dar nu credem cã ne poate obliga cineva sã încurajãm un astfel de comportament. Mai mult, cerem eliminarea tuturor producþiilor scrise ºi audiovizuale, care prezintã acest comportament ca pe ceva firesc sau ancorat în timpurile moderne. România are în acest moment o multitudine de probleme complexe, pe lângã care discutarea unei astfel de iniþiative mi se pare o glumã nefireascã ºi de prost gust. Românii trebuie, în primul rând, sã aibã un standard de viaþã mai bun, sã aibã acces la ceea ce înseamnã culturã, tehnologie, timp liber dedicat familiei ºi de-abia apoi putem lua în considerare o astfel de pseudonecesarã iniþiativã a Consiliului Europei.