Costache Mircea

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Dintre multitudinea de probleme care ne agreseazã cotidian, m-am oprit astãzi asupra iraþionalismului finanþelor publice.

În momentul în care întreaga societate româneascã suferã de lipsa banilor, toate sectoarele sunt subfinanþate, peste tot ni se spune cã am avea servicii publice mai bune dacã am avea bani mai mulþi, cã am avea condiþii de îngrijire a sãnãtãþii mai bune dacã am avea bani mai mulþi, învãþãmânt mai performant, ordine publicã ºi apãrare, cã am avea locuri de muncã mai multe dacã am avea bani mai mulþi ºi aºa mai departe, în acelaºi timp, se folosesc finanþele publice de o manierã incalificabilã, fãrã nici un fel de raþiune, fãrã nici un fel de suport obiectiv ºtiinþific, managerial.

Existã în societatea româneascã discrepanþe îngrijorãtoare care au mai fãcut subiectul unor discuþii la nivel înalt, cum ar fi unele salarii. Existã directori de regii ºi de companii care primesc lunar 700 de milioane de lei; alþii, 280 de milioane de lei; alþii, alte sute de milioane de lei. Existã acolo consilii de administraþie destul de numeroase, oameni care, fãrã sã miºte un deget, încaseazã zeci de milioane lunar.

Existã alocãri de sume exorbitante pentru domenii al cãror sens ne scapã uneori. Existã scutiri la platã cãtre bugetul statului al unor societãþi, cu motivaþii ridicole. Existã reeºalonãri, tot în sensul scutirilor de la platã, pentru cã a amâna înseamnã a lãsa pe mâine, cã poate mâine nu mai este nevoie. Existã în finanþele publice din aceastã þarã un haos inimaginabil.

Sunt municipalitãþi care vând bunuri de patrimoniu public ºi le recumpãrã tot ei. Vând cu 400 de mii de dolari ºi cumpãrã cu un milion ºi jumãtate de dolari.

Existã manevre, existã inginerii, existã lucruri care vãd cã nu dau nimãnui de gândit, care nu preocupã pe nimeni.

De ce se amestecã unii care nu au pregãtirea necesarã în materie de finanþe? Pentru cã ei trebuie sã rãspundã în faþa cetãþenilor ºi nu au ce. De aceea, poate ne explicã ºi nouã cineva cum se face cã, într-o perioadã în care mari mase duc lipsa locurilor de muncã ºi a condiþiilor minime de subzistenþã de pe o zi pe alta, sunt manevre ºi mânuiri de finanþe publice nu numai defectuoase, dar pur ºi simplu dubioase.

Existã pe la regiile comunale salarii de trei-patru ori cât ale Preºedintelui României. S-a mai vorbit despre asta, dar nimeni nu spune nimic. Mãcar sã se justifice, aºa cum se obiºnuieºte adesea Ñ formal ºi preþios, în

termeni pretins ºtiinþifici ºi obiectivi Ñ ce componente intrã în structura unor salarii sau în structura unor alocãri de preþuri. Ce plãtim noi de fapt? Ce plãteºte contribuabilul român?

De ceea ce beneficiazã se vede, dar mãcar sã ºtim ce este în capul acelora care au declanºat aceastã harababurã fãrã seamãn în puþinele resurse financiare ale þãrii, ajunsã datoare în plan extern cu peste 20 de miliarde de dolari, dupã ºtiinþa noastrã.