George Mihail Pruteanu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimate colege ºi stimaþi colegi,

Aceastã lege nu e o lege care þine nici de cald, nici de foame, dar ea este necesarã pentru cã nu trãim numai prin pântec, ”nu-i viaþã unde nu e cântecÒ, ºi confortul sufletesc înseamnã mult, înseamnã jumãtate din ceea ce este viaþa noastrã, chiar dacã cealaltã jumãtate înseamnã stomac ºi înseamnã celelalte facilitãþi ale vieþii.

Legea nu este o iniþiativã recentã, ea împlineºte acum 4 ani. Acest proiect legislativ a fost înaintat Senatului în octombrie 1997. Partide care nu mai sunt în Parlament, partide care mai sunt în Parlament s-au împotrivit cu înverºunare ei ºi, cu atât mai mult, trebuie sã mulþumesc persoanelor, în primul rând, care, ºi moral ºi intelectual, au susþinut-o.

E cazul sã spun aici cã am simþit sprijinul unor oameni precum Grigore Zanc, precum Adrian Pãunescu, precum Mihai Ungheanu, precum Sergiu Nicolaescu. Le mulþumesc pentru sprijinul acordat acestei legi. Dupã cum, trebuie sã spun cã ºi publiciºti de mare prestigiu, scriitori ºi intelectuali de rang înalt, intelectuali de valoare ai acestei þãri au susþinut-o prin intervenþiile lor publicistice ºi ar merita sã pomenesc aici cel puþin numele lui Nicolae Breban, al lui Octavian Paler, al lui Augustin Buzura sau al criticului Alex ªtefãnescu.

Legea încearcã sã rezolve o chestiune, cum spuneam, de confort sufletesc. Am sesizat, ca ºi mulþi poate dintre dumneavoastrã, starea de agasare, starea de iritare pe care o provoacã multor români excesul de inscripþii în limbi strãine, prin inscripþii înþelegându-se foarte multe tipuri de înscrisuri, plecând de la prospecte ale unor mãrfuri, trecând prin formulare ale unor bãnci, trecând, de asemenea, ºi prin firme ºi pancarte care se aflã pe diferite strãzi în toate oraºele þãrii. Acestea, redactate în limbi strãine, din pãcate încã necunoscute românilor, le creeazã o stare de iritare ºi, exagerând poate, puþin, o stare, unora, de înstrãinare în propria þarã, de alienare, de cvasicolonie.

Nu sunt un adversar al limbilor strãine. Recomand, am recomandat ºi în mãsura mea, în mãsura calitãþii mele de profesor ºi de propagator public prin massmedia, am recomandat cunoaºterea limbilor strãine. Limba englezã este un _esperanto_ al epocii actuale, o limbã _sine qua non_ a înþelegerii internaþionale ºi, pe planul doi, franceza.

Dar, din pãcate, cred cã Ñ sper sã nu greºesc cu acest procent Ñ vreo 80% dintre români Ñ ºi îi exclud pe bebeluºi, pe þânci, ca ºi pe cei foarte bãtrâni Ñ din pãcate, cred cã vreo 80% n-o cunosc ºi atunci când ei vãd, de pildã, pe **Magazinul Unirea** , vechiul nostru magazin **Unirea** , scris cu litere cât statul de om **Unirea Shopping Center** , au o senzaþie cã sunt cãlcaþi pe bãtãturã, cã e o fandosealã ºi o sclifosealã. Adicã nu-i puteam spune **Magazinul Universal Unirea** , având în vedere cã în toate limbile ºi cuvântul _magazin_ e complet comprehensibil ºi cuvântul _universal._ Noi se scãlãmbãim ºi îi spunem pe englezeºte **Unirea Shopping Center** .