Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·29 iunie 2000
Dezbatere proiect de lege · respins
Vasile Panteliuc
Adoptarea raportului comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru
Discurs
Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Sunt Panteliuc, ºi nu Pantelimon!
Prin aceastã declaraþie politicã pe care doresc sã o fac astãzi, 20 iunie 2000, în Camera Deputaþilor, atrag atenþia Parlamentului României, Preºedintelui Republicii ºi Guvernului þãrii despre pericolul în care se aflã pãdurile þãrii, care sunt supuse unor tãieri abuzive, cu efecte imprevizibile asupra echilibrului ecologic.
Sunt de acord Ð ºi precizez acest lucru Ð cu restituirea pãdurilor vechilor proprietari. Dar punerea în posesie a pãdurilor trebuie fãcutã în condiþii care sã garanteze buna gospodãrire ºi menþinerea continuitãþii lor.
Aceste condiþii pot fi create numai de existenþa unui regim silvic bun ºi complet, existenþa unor structuri teritoriale de aplicare a regimului silvic, a unor instrucþiuni, a unor structuri de control ºi a unor legi de apãrare a personalului silvic, adecvate perioadei actuale, când agresivitatea asupra pãdurilor þãrii este în creºtere.
În prezent, se încearcã, în scopuri electorale, punerea în posesie a pãdurilor, prin presiuni asupra personalului silvic, fãrã a avea create toate condiþiile de aplicare a Legii nr. 1/2000, lege care ea însãºi are multe lacune ºi neclaritãþi care pot facilita comiterea de erori ºi chiar abuzuri de cãtre oameni de rea-credinþã.
Timpul nu-mi permite sã dau exemple, dar ele se pot gãsi în teritoriu.
Pãdurile care au fost puse în posesie, în baza Legii nr. 18 din 1991, în suprafaþã de 340.000 hectare sunt tãiate ras sau brãcuite urmînd ca vânturile sã doboare arborii ce au mai rãmas, iar locurile defriºate nu au fost împãdurite, terenul fiind supus eroziunii ºi alunecãrii. Multe din terenuri au fost transformate în pãºuni sau fâneþe ºi chiar în terenuri arabile.
Se cunoaºte cã în perioada 1923-1937, în condiþii economice ºi sociale asemãnãtoare, pãdurile României au fost diminuate cu suprafaþa de aproape 2 milioane hectare ºi nu era dotarea tehnicã actualã, respectiv: gatere rapide, fierãstraie mecanice, autotractoare, autoremorci.
Oare se doreºte ca cele 3 milioane hectare pãdure ce vor fi privatizate sã aibã soarta celor puse în posesie între cele douã rãzboaie mondiale sau celor peste 300.000 hectare puse în posesie în baza Legii nr. 18 din 1991?
Cine are interes sã producã catastrofe ecologice în România?
De altfel, simþim aceste efecte, care se manifestã în prezent în secete excesive, inundaþii catastrofale, alunecãri de teren, avalanºe de zãpadã.
Stimaþi colegi,
Consider cã neluarea mãsurilor de oprire ºi prevenire a distrugerii pãdurilor constituie un pericol pentru siguranþa naþionalã a României.
Domnilor guvernanþi ºi politicieni de la putere,
Stabiliþi norme clare de aplicare a legii ce poartã numãrul 1/2000!
Modificaþi-o prin ordonanþã de urgenþã, dacã este nevoie, pentru a preveni distrugerea pãdurilor, spre binele viitorilor proprietari, dar mai ales spre binele copiilor ºi moºtenitorilor acestora ºi al societãþii româneºti.