Ioan Ardelean

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Tema declaraþiei mele politice se referã la faptul cã Valea Jiului nu solicitã ajutoare, ci locuri de muncã.

Termenul de ”restructurareÒ, în viziunea actualului Guvern, are un corespondent odios Ñ acela de vindecare prin împuºcare. În viziunea P.U.N.R., acest tip de restructurare are drept consecinþã reducerea locurilor de muncã, subminarea economiei naþionale ºi aservirea, cu bunã ºtiinþã, dar cu importante recompense din partea celor ce au un obiectiv precis, acela de a transforma România într-o piaþã de desfacere.

Unul dintre sectoarele care suportã cu mare greutate acest gen de restructurare este mineritul, îndeletnicire milenarã a românilor, minerit care, prin bunãvoinþa unor forþe obscure ºi a unor dornici de îmbogãþire pe cãi subterane, este sortit cãderii în neant.

Minerii, aceºti oameni ai adâncurilor, ce lucreazã într-o lume fãrã cer, nu mai sunt dispuºi sã accepte înjosirea prin recompense sociale, ci ei doresc sã-ºi câºtige pâinea cea de toate zilele prin muncã cinstitã. Din nefericire, guvernele ce s-au succedat cu repeziciune dupã 1996 nu au fãcut altceva decât sã transforme aceastã pãturã socialã activã într-o mulþime miºcãtoare, sortitã sã supravieþuiascã prin subvenþii.

Nu, domnilor guvernanþi, minerii nu doresc acest lucru, ci ei vor ca, pentru o muncã cinstitã, sã fie recompensaþi cinstit. Aceasta este dorinþa lor. În acest context, mi se pare curioasã solicitarea Ministerului Muncii ºi Protecþiei Sociale de a obþine importante surse de ajutor social, cu deosebire pentru minerii din Valea Jiului.

Valea, însã, este indignatã de faptul cã promisiunile guvernelor dupã 1996 privind restructurarea mineritului s-au transformat în sloganuri, amãgiri ºi acþiuni de seducþie politicã, acþiuni pe care ei nu le mai pot suporta.

Iatã de ce Valea Jiului a devenit o zonã dominatã de o situaþie tipicã, ce pune tot mai mult sub semnul întrebãrii posibilitatea asigurãrii unei bucãþi sigure de pâine pentru ziua de mâine.

P.U.N.R. atenþioneazã pe aceastã cale, printr-un demers politic decent, cã domnul ministru al industriei ºi comerþului, Radu Berceanu, ºi doamna ministru Smaranda Dobrescu, de la Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale, trebuie sã încheie de urgenþã capitolul promisiunilor ºi sã purceadã la fapte. Reîncadrarea în muncã, cu deosebire în sectorul edilitar, reprezintã încã promisiuni, iar reorientarea forþei disponibile din Valea Jiului spre sectorul de construcþie a drumurilor, a tunelelor ºi podurilor pare a fi o farsã, ca multe altele servite cu abilitate de Ministerul Transporturilor.

Dorim însã sã reamintim zicala: ”Dã, Doamne, românului mintea de pe urmã ºi gândul bun, care ne-ar putea scoate la liman din aceastã derivã ce stãpâneºte de multã vreme economia româneascã!Ò

Mulþumesc.