Maria Ciocan

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Vã mulþumesc, domnule secretar de stat, pentru rãspunsul primit.

Acest rãspuns este cam acelaºi cu cel primit la o declaraþie politicã ºi la o interpelare fãcute tot de mine în cursul lunii martie. Atunci, pe lângã cele ce spuneþi dumneavoastrã acum, ni s-a spus cã, în mod sigur, în decurs de 3Ñ4 ani se vor asigura toate condiþiile de funcþionare a minelor din judeþul Maramureº.

Iar când ne legãm de problema reconversiei forþei de muncã, aº vrea sã vã spun cã la noi, în judeþul Maramureº, dupã cum ºi dumneavoastrã ºtiþi foarte bine, nu prea sunt activitãþi care sã fie acceptabile sau accesibile într-o proporþie corespunzãtoare pentru a-ºi câºtiga sursa de existenþã. Nu vãd în ce ar putea sã fie minerii recalificaþi. În industria confecþiilor, industria textilã sau în care ramurã, în care locuri disponibile? ªtiþi bine cum merge activitatea. Ramura de bazã la noi în Maramureº a fost ramura mineritului. Mai este exploatarea lemnului, care este aproape falimentarã. Nu vãd cum un miner se poate reprofila în confecþii, în textile.

Ar fi bine dacã aceste mãsuri ar fi aplicate aºa cum se spune, dar sunt aplicate mai puþin.

Nu vãd care le va fi soarta. Vor ajunge ºi ei ca ºi minerii din Valea Jiului? Au o soartã bunã dupã dumneavoastrã? Aceia sunt oameni disperaþi, sunt oameni careÉ

Acei 10.000 muncitori, luând în considerare numai un numãr de cel puþin 3 membri de familie, este vorba de cel puþin 30.000 de suflete care trebuie hrãnite, care trebuie îmbrãcate. Nu cred cã este o soluþie atât de bunã.

Pentru faptul cã mineritul nu produce profit sau lucreazã în pierdere, sau au nevoie de subvenþii de la bugetul statului nu este vina minerului. Trebuia sã se facã ºi trebuie sã se facã ceva pentru îmbunãtãþirea, retehnologizarea, pentru desfãºurarea unei activitãþi mai profitabile. Nu pot arãta când s-a fãcut ultima datã o retehnologizare sau o îmbunãtãþire a utilajelor sau a ce se produce ºi cu ce se produce în mineritul maramureºean.

Înþeleg, aºa este, activitatea lor, în cea mai mare proporþie, 70Ð80% din cât ºtiu eu, se desfãºoarã doar cu subvenþii de la bugetul statului. Înþelegem cã este o povarã pentru bugetul statului, dar nu este vina minerului.

Eu nu m-am referit decât la muncitorii mineri, pentru cã inginerii ºi restul personalului cu pregãtire ºi studii superioare vor gãsi ei o cale de a-ºi realiza cele necesare existenþei de zi cu zi, dar minerului îi este mai greu sã-ºi câºtige pâinea pentru el ºi familia sa.