Emil-Teodor Popescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Vedeþi cã se întâmplã, aºa cum se întâmplã mereu, stabilim la comisie, suntem de acord ºi apoi vine cineva ºi spune: dar de ce? Domnul Gaspar doreºte mereu explicaþii ºi noi le-am dat. Acum noi le concretizãm.

În aceastã þarã, acum, în acest context se constatã mereu atacuri repetate la persoanã. ªi tot în aceastã þarã, în acest context, mai cu seamã în procesul acesta complicat în aplicarea Legii nr. 18, se constatã foarte multe tulburãri de posesie. În timp ce în Elveþia nu existã astfel de cazuri, am luat un exemplu aiurea, la noi ele cresc ºi dinamica infracþiunilor aratã acest lucru. De aceea, noi am înãsprit în general pedepsele la diferite infracþiuni, nu acum, ºi toatã lumea a fost de acord cu asta, iar acum trebuie gãsite soluþii, aplicaþii particulare la aceste douã cazuri. La bulgari, probabil cã, eu ºtiu, ce fenomene sunt mai deosebite? La noi, asta este specific acum, în aceastã etapã, ºi tulburãrile acestea de posesie sunt provocate de terþi care nu au nici un drept, sau de hoþi, de tâlhari ºi legea nu rãspunde la toate ipotezele ºi pânã la urmã cel care este atacat ºi violat în proprietatea sa tocmai acela este condamnat de multe ori. Am avut astfel de cazuri.

În asta constã noutatea acestor texte, ºi anume cã reglementeazã ipoteza clasicã cea mai frecventã care atacã atât persoana, cât ºi proprietatea ºi dã posibilitatea astfel cetãþeanului în cauzã care este lovit sã rãspundã, sã reacþioneze, pentru cã poliþistul zice: ”Dar ce, sã vin ºi eu sã-mi dea ºi mie în cap?Ò ªi deci, în acest context, se impune cu necesitate adoptarea acestor texte, pentru cã astfel cetãþeanul, noaptea, sã-ºi poatã apãra singur proprietatea, fãrã sã i se poatã reproºa în pretoriul justiþiei cã a depãºit limitele legitimei apãrãri. Despre asta se discutã.