Ioan Sonea

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Zi de zi, cu îngrijorare ºi înfrigurare urmãresc presa, radioul, TV, sã mai aflu despre un nou atac asupra românilor, asupra României, acum, când suntem în anul marii promisiuni.

Mai deunãzi se cerea urmãrirea unioniºtilor ºi condamnarea lor ca trãdãtori. Delegaþia parlamentarã în Germania avea sã se plângã de greul luptei duse în România de actuala putere cu extremismul. Atunci, de ce sã ne mai mire încã o palmã datã românilor de un strãin?

Cu prilejul deschiderii unui curs de istoria Holocaustului, ambasadorul american spune: ”Este uºor sã punem tragedia istoriei pe seama unor forþe externe, aºa cum încearcã unele voci din România.Ò Nu ne spune ce voci. Chiar nu ºtie istoricul de ocazie nimic despre soarta României, pãrãsitã de toþi prietenii din vest care aveau propriile lor probleme ºi lãsatã pradã la douã fiare care au muºcat aproape deodatã din trupul rotund al þãrii? Apoi spune: ”România a participat la Holocaust nu doar prin deciziile ºi acþiunile generalului Antonescu ºi ale Gãrzii de Fier, ci ºi prin cetãþenii care au sprijinit acele evenimente în mod deschis sau prin tãcerea lor.Ò Nimeni nu a negat cã în România acelor vremi nu ar fi avut loc drame dureroase ale cãror victime au fost evrei, la fel cum au fost ºi români ºi þigani. Dar nu ºtim ca în România populaþia sã fi participat la vânãtoare de evrei, aºa cum americanii au pus la cale vânãtoare de piei roºii sau de negri. Chiar sã nu ºtie onorabilul ambasador cã în România se refugiau evreii din Ardealul de Nord ocupat, tocmai pentru a scãpa de urgie?

Ce sã înþelegem prin expresiile ”În mãsura în care greºelile trecutului sunt mai bine înþelese...Ò. Putem sã luãm decizii corecte pentru viitor? Sã înþeleg cã bunicii mei, care au luptat pe front pentru întregirea României, trebuie condamnaþi? Cã pãrinþii mei ºi noi suntem urmaºii unor criminali, cã trebuie sã ne considerãm vinovaþi noi ºi urmaºii noºtri ºi tot poporul pentru un rãzboi trecut?

Are vreo remuºcare poporul american sau americanii pentru seminþiile dispãrute prin rezervaþii, pentru Hiroºima, pentru morþii din Vietnam, pentru cei din Iugoslavia ºi de pe toate locurile de pe pãmânt unde au fost trimiºi de conducãtorii lor împotriva cãrora nu s-au revoltat niciodatã? Pentru cã nu ºtiu de vreo revoluþie de acest fel în America, dar ºtiu cã pe mulþi i-au asasinat.

Care este vina poporului român ºi care este vina poporului american?

O concesie totuºi ne-a fost fãcutã: de la 400.000 s-a ajuns la 250.000 de victime ale Holocaustului.

Când ni se va spune adevãrul? Dacã din manualele noastre de istorie au dispãrut sfinþii români, voievozii ºi ctitorii de þarã ºi culturã româneascã, ce sã învãþãm în locul lor? Despre sclavie, droguri, atentate ºi rãzboaiele altor state?!

Un alt individ spune: ”Percepþia noastrã este cã autoritãþile de la Bucureºti fac eforturi seriose de a controla ºi de a schimba o stare de lucruri care devenise jenantã.Ò Apoi, om fãrã þarã trebuie sã fie acest ins care spune ºi care considerã cã numai Antonescu a declarat rãzboi Americii, deci România trebuie pedepsitã veºnic. ”Eforturi serioaseÒ presupun adversari puternici. Dar unde sunt acei duºmani ai þãrii atât de tari ºi de temut încât sã se teamã puterile noastre de la Bucureºti ºi sã fie nevoite sã cearã sprijinul american sau N.A.T.O. pentru a le înfrânge? Câþi astfel de adversari aþi prins ºi aþi judecat, domnilor guvernanþi? De ce vã construiþi duºmani închi-