Corneliu Ciontu

Vã mulþumesc, domnule profesor, ºi vã asigur cã aceastã problemã o voi ridica mâine, în cadrul ºedinþei de Birou.

## Stimaþi colegi,

Lumea modernã este ºi trebuie sã fie una a opiniei publice. Dat fiind faptul cã trãim într-o democraþie reprezentativã, aceastã putere a opiniei publice se cere protejatã ºi meritã un tratament special, pentru cã acþiunile ºi comportamentul clasei politice ar trebui ghidate de agenda publicului, de opiniile sale, singurele în mãsurã sã ne arate, în lipsa unor referendumuri constante, starea de spirit ºi aspiraþiile electoratului suveran.

Instrumentele menite sã facã ascultatã vocea poporului sunt institutele de sondare a opiniei publice. În democraþiile consolidate, ele au un rol comparabil cu cel al clasei politice ºi îºi aduc contribuþia la viabilitatea sistemului democratic. Cu totul altul este, din nefericire, cazul României ºi, în acest punct, þara noastrã pare sã se asemene cu autoritarismele sud-americane.

În România, institutele de sondare a opiniei publice supravieþuiesc cu mari eforturi, iar aceste eforturi sunt sinonime cu compromisul. Atunci când un partid comandã un sondaj plãtindu-l cu generozitate ºi sociologii trebuie sã-ºi arate generozitatea prin procente în dreptul partidului respectiv; altfel, pierd un client vital.

Ceea ce vreau sã subliniez este urmãtoarea idee: ºi sondarea opiniei publice reprezintã o piaþã ºi o afacere. În Occident, aceastã piaþã este consolidatã, iar institutele sunt plãtite pentru a spune adevãrul. În România, ne aflãm încã, ºi în acest domeniu, în faza capitalismului sãlbatic, atunci când subzistenþa este mai importantã decât deontologia. Din pãcate, aceastã situaþie are efecte pe care sociologii par a le ignora, pentru cã, nemaiputând avea încredere în institutele de sondare a opiniei publice, noi pierdem în totalitate contactul cu oamenii. Nimeni nu mai ºtie ce vor cu adevãrat aceºtia.

Politicienii sunt separaþi de electorat, iar principiul democratic este încãlcat, cãci opinia publicã nu mai poate avea cu adevãrat ultimul cuvânt.

Dupã cum ºtiþi, proba cea mai concludentã a faptului cã România duce lipsã de sociologi a fost adusã de ultimele alegeri, când scorurile anunþate de prezumaþii specialiºti s-au plasat total în afara realitãþii, mass-media anunþându-ºi chiar intenþia de a da în judecatã institutele sociologice pentru lipsã de profesionalism. Din pãcate, nimic nu s-a schimbat dupã acea usturãtoare lecþie. Suntem în continuare, din pricina unor imperative de imagine ale guvernanþilor, separaþi de opinia publicã. Ultima probã în acest sens este barometrul de opinie, la un an de guvernare, realizat de o instituþie pe care mã voi abþine sã o nominalizez. Vorbesc acum nu ca politician, ci ca sociolog. Caut, aºadar, obiectivitatea, nu reacþia subiectivã.

Ei bine, în ciuda acestor rezerve, nu pot sã nu remarc cã rar am mai vãzut o asemenea denaturare lip-