Nicolae Vãcãroiu

Vã mulþumesc, domnule secretar de stat.

Trecem la proiectul Legii privind Statutul poliþistului. Invit pe domnul secretar de stat Abraham.

Invit, de asemenea, Comisia pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã.

Domnule secretar de stat, vã ascultãm!

## **Domnul Pavel Abraham Ñ** _secretar de stat în Ministerul de Interne_ **:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Prezentul proiect de lege reprezintã prima încercare de reglementare a naturii juridice a profesiei de poliþist ºi de conturare a statutului poliþistului în raport cu alte comunitãþi profesionale.

Pentru a duce la îndeplinire prevederile legale privind organizarea ºi funcþionarea Poliþiei, dar ºi necesitatea de a pune la dispoziþia poliþiºtilor ºi a societãþii civile cadrul juridic specific profesiei, a fost redactat proiectul Legii privind Statutul poliþistului.

El cuprinde principii, dispoziþii ce derivã din Codul european de eticã poliþieneascã, din Codul de conduitã pentru persoanele responsabile de aplicare a legii, adoptat de Adunarea Generalã ONU, în 1979, din Declaraþia asupra Poliþiei, adoptatã prin Rezoluþia 690 a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei ori din reglementãri specifice unor þãri cu tradiþie democraticã, cum sunt: Regatul Unit al Marii Britanii, Franþa, Germania, Statele Unite ale Americii ºi altele.

Actualul proiect eliminã formulãrile ºi prevederile din proiectele anterioare, neînsuºite de comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Proiectul urmãreºte reglementarea cu mai multã claritate a aspectelor referitoare la urmãtoarele:

Ð demilitarizarea corpului poliþienesc ºi a activitãþii profesionale a poliþistului, prin definirea acestuia drept funcþionar public cu statut propriu, înarmat, care exercitã atribuþiile stabilite de lege pentru Poliþia Românã;

Ð accentuarea aspectelor referitoare la caracterul de serviciu public al activitãþii profesionale desfãºurate de poliþist, care se desfãºoarã numai în slujba persoanei, a comunitãþii ºi în sprijinul intereselor instituþiilor statului;

Ð revizuirea principiilor sistemului Poliþiei, a raporturilor interne ºi a comportamentului în relaþiile dintre poliþist ºi comunitate;

Ð criterii privind selecþionarea, pregãtirea, acordarea gradelor ºi claselor profesionale, numirea ºi promovarea în funcþie, încetarea raporturilor de serviciu ale poliþistului;

Ð rãspunderea juridicã a poliþistului în cazul încãlcãrii prevederilor actelor normative, îndatoririlor de serviciu sau normelor deontologiei profesionale;

Ð ºi, nu în ultimul rând, drepturile poliþistului, prin menþinerea celor câºtigate pânã în prezent, armonizarea cu drepturile acordate altor categorii profesionale Ñ magistraþi, funcþionari publici Ñ ºi consfinþirea în plan legislativ a unor drepturi recunoscute pe plan internaþional prin care se conferã poliþistului o mai mare conºtiinciozitate în îndeplinirea atribuþiilor de serviciu, o poziþie socialã demnã în cadrul societãþii, având, totodatã, menirea de a-l proteja de eventualele tentative de corupere;