Pusk‡s Valentin-Zolt‡n

Vã mulþumesc, domnule secretar.

Domnule Nicolae Cochinescu, dacã doriþi sã spuneþi câteva cuvinte.

## **Domnul Nicolae Cochinescu Ñ** _judecãtor la Curtea Constituþionalã:_

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Sper cã voi reuºi sã-mi stãpânesc emoþia, sã rostesc câteva fraze coerente.

Aceasta cu atât mai mult cu cât am venit într-o fugã, am ajuns în urmã cu 10 minute aici, neºtiind cã tocmai votaþi.

Aºadar, sunt 10 ani de când am apãrut pentru ultima oarã în aceastã salã, fiind onorat cu invitaþia de a participa la lucrãrile Senatului atunci când s-a dezbãtut Legea de organizare judecãtoreascã, ºi îmi amintesc cã spuneam atunci cã cea mai frumoasã frazã din Constituþie, cea mai frumoasã propoziþie din Constituþie, care ar trebui sã stea undeva, pe frontispiciul Senatului, este aceea cã ”Nimeni nu este mai presus de legeÒ.

Nu mi-am schimbat convingerea în aceºti 10 ani care au trecut, dar lãsaþi-mã sã vã fac o confesie suplimentarã. Cred, totuºi, cã legea are douã limite.

Una dintre ele m-a învãþat, în adolescenþa mea, unul dintre poeþii generaþiei mele, care spunea cã ”Legea ni-i deºartã ºi strãinã, când viaþa în noi cu greu se mai aninãÒ, aºadar, este faptul pe care dumneavoastrã îl simþiþi în fiecare zi atunci când daþi reguli generale pentru populaþia acestei þãri, cã regulile pe care le daþi trebuie sã fie acceptate ºi sã nu depãºeascã limita de suferinþã a celui cãruia i se adreseazã aceste legi.

Iar cea de a doua limitã este tot o lege, legea cea mai înaltã, este Constituþia þãrii.

Vã mulþumesc foarte, foarte mult pentru onoarea pe care mi-o faceþi de a mã crede demn sã fac parte din Colegiul Curþii Constituþionale. Pentru mine este o misiune pe care o simt cu aceeaºi rãspundere cu care am simþit toate misiunile pe care le-am avut în cei 40 de ani de muncã de apãrãtor al legii.

Vreau sã vã asigur cã n-am sã vã dezamãgesc, vreau sã vã asigur cã, atât cât îmi este cu putinþã Ñ pentru cã, fireºte, Curtea Constituþionalã este organ colegial, ca ºi aici, acolo voinþa fiecãruia se topeºte într-o voinþã colectivã Ñ, vreau sã vã asigur cã, în ceea ce mã priveºte, voi avea o voce puternicã în apãrarea Constituþiei ºi, prin aceasta, în apãrarea legii.

Încã o datã, vã mulþumesc. ( _Aplauze._ )