Nicolae Paul Anton Pãcuraru

Vã mulþumesc, domnule senator.

Cu permisiunea dumneavoastrã, voi lua cuvântul. Doamnelor ºi domnilor senatori,

Declaraþia mea politicã de astãzi urmãreºte un capitol important al politicii sociale, ºi anume combaterea sãrãciei ºi ºomajului. Este un capitol important, pentru cã el angreneazã întregul efort al guvernãrii pentru îmbunãtãþirea stãrii sociale, pentru îmbunãtãþirea nivelului de trai ºi, din pãcate, constatãrile mele pe analiza proiectelor guvernamentale aratã cã lucrãrile sunt departe de a fi rezolvate.

În capitolul 4 al Programului de guvernare, ”Combaterea sãrãciei ºi a ºomajuluiÒ, textul capitolului demareazã în mare forþã, citez: ”Politica socialã a Guvernului porneºte de la nevoia unei schimbãri radicale de abordare. Modelul social promovat de Guvern se bazeazã pe echilibrul dintre competiþie, colaborare ºi solidaritate, salarizare diferenþiatã dupã criteriul eficienþei, solidaritate printr-o repartiþie echilibratã ºi transparentã a veniturilor realizate în societate. Importanþa politicilor sociale nu mai trebuie demonstratã. Domeniul reflectã cel mai pregnant marile dezechilibre ale societãþii româneºti dupã 11 ani de tranziþie. Peste 45% din români trãiesc sub pragul sãrãciei, iar peste 10% trãiesc în sãrãcie lucie, lângã coºurile ºi ghenele de gunoi. Pentru 10% dintre români, dintre care 4% nu au nici cadrul elementar de existenþã, iarna ce se apropie este un coºmar. Pentru alþi 40% asigurarea hranei, a îmbrãcãminþii sau a decenþei strict necesare este un lucru absolut imposibil.

În acest caz, care sunt, aºadar, soluþiile radical diferite cu care vine la examen domnul profesor Adrian Nãstase?

În primul rând, vine cu Legea venitului minim garantat, Legea nr. 416/2001. Prin lege, se angajeazã sã se acorde un ajutor social egal cu diferenþa dintre nivelul venitului minim garantat de lege Ñ 630.000 lei pentru o persoanã singurã, 1.134.000 lei pentru o familie compusã din douã persoane ºi aºa mai departe Ñ ºi nivelul venitului net realizat de familiile respective. Pentru aceastã schimbare radicalã de abordare domnul Adrian Nãstase va trebui sã-i mulþumeascã din plin domnului Nicolae Vãcãroiu, deoarece Legea nr. 416/2001, care intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2002, este copia fidelã, cu punct ºi cu virgulã, a Legii privind ajutorul social, respectiv Legea nr. 67/1995, care se aplicã pânã la data de 31.12.2001.

Evident, doar valorile sunt schimbate datoritã ratei inflaþiei.

A doua etapã a domnului Adrian Nãstase, mai radicalã decât prima, este proiectul de Lege privind asigurãrile pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã, care a trecut de Camera Deputaþilor ºi intrã, în aceastã sãptãmânã, în plenul Senatului. Am fãcut analiza acestui proiect pornind de la premisa cã un guvern social-democrat, faþã de un guvern de centru-dreapta, este obligat sã facã ºi sã aducã mai mult acestei categorii aflate într-un impas economic, social ºi psihologic acut.