Avram Filipaº

Vã mulþumesc foarte mult, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor senatori,

În campania electoralã, majoritatea partidelor ºi, în orice caz, cele care sunt reprezentate în Parlament ºi-au subordonat discursurile interesului naþional.

Conceptul de ”interes naþionalÒ, fãrã îndoialã, evolueazã cu timpul, dar ceea ce cred cã noi înþelegem în prezent prin ”interes naþionalÒ sunt douã aspecte care alcãtuiesc o simbiozã indestructibilã ºi care nu pot fi separate unul de celãlalt. Aceste douã aspecte sunt, pe de o parte, reforma naþionalã ºi, pe de altã parte, intenþia noastrã de a ne integra în Uniunea Europeanã ºi în organismele Atlanticului de Nord.

Despre primul aspect, care înseamnã reforma naþionalã, într-un anume fel aº vrea sã vã vorbesc în acest moment, încercând sã fiu cât mai succint cu putinþã.

O reformã naþionalã trebuie sã fie precedatã de o reformã legislativã, pentru cã tot ceea ce se întâmplã în orice domeniu trebuie sã-ºi gãseascã o legitimitate ºi trebuie sã se sprijine pe o dispoziþie legalã. Aceastã dispoziþie legalã prealcãtuitã trebuie sã fie, fãrã îndoialã, un exemplu de reformã legislativã. În aºa fel stau lucrurile din acest punct de vedere, încât astãzi noi ar fi trebuit, dupã aproape 11 ani de la revoluþie, sã avem mãcar un proiect din marile coduri care alcãtuiesc esenþa sistemului nostru legislativ: Codul civil, Codul penal, Codul de procedurã penalã, Codul de procedurã civilã, Codul de comerþ, Codul comercial, poate.

Aºa stând lucurile, eu mã refer aici la perioada de pânã la alegerile care au avut loc în anul 2000, pentru cã de la aceste alegeri ºi pânã în prezent este prea puþin timp pentru a trage niºte concluzii în sensul celor pe care eu vreau sã vi le spun acum. Dar, în orice caz, aceastã lungã perioadã de un deceniu ne lasã, din punctul de vedere al obiectului discuþiei mele, suficiente concluzii pentru ca sã le putem folosi. Noi trebuie, cu alte cuvinte, sã ne folosim experienþa juridicã, mai ales, pe care am dobândit-o în aceºti ani.

În acest sens, esenþa reformei legislative de care vorbeam mai înainte este reforma constituþionalã. Noi avem, fãrã îndoialã, o Constituþie bunã, nu se pune la îndoialã aºa ceva, dar este limpede, în acelaºi timp, cã au trecut 10 ani ºi cã practica însãºi a acestei Constituþii a arãtat unde poate fi ea perfecþionatã. Cu alte cuvinte, revizuitã. Se impune aceastã revizuire a Constituþiei, mai ales pentru faptul cã mai înaintea ei Ñ ºi adâncindu-se, aºa, în timp Ñ au fost 45 de ani care numai practicã constituþionalã, democraticã nu au oferit.

Deci Constituþia noastrã, atunci când ea a fost alcãtuitã, în 1990, s-a raportat la un trecut foarte îndepãrtat, este adevãrat, democratic al nostru, înainte, poate, de 1944, dar mai ales s-a raportat la practica constituþionalã, democraticã a unor state civilizate, avansate pe care noi le-am luat atunci ca exemplu ºi acesta a fost un lucru bun. Este limpede însã cã în prezent sunt numeroase dispoziþii ale Constituþiei care, ele însele, trebuie sã fie modernizate, pentru ca sã poatã sã constituie o bazã temeinicã de reformã în orice alte domenii.