Radu Alexandru Feldman

Vã mulþumesc foarte mult, domnule preºedinte.

Nu am avut privilegiul sã fiu coleg de cabinet cu domnul deputat Paºcu, deputat, în calitatea de iniþiator în care este. Îl cunosc de ani de zile ºi, de ani de zile nutresc aceleaºi sentimente de preþuire ºi, dacã-mi îngãduie, de prietenie faþã de Domnia sa.

Spun asta pentru cã acesta este adevãrul, ºi nu pentru cã vreau sã îndulcesc ceea ce spun în continuare, ºi spun în continuare, cu toatã preþuirea, nu cred cã a fost cea mai fericitã idee a Domniei sale în momentul în care a propus aceastã iniþiativã legislativã, fãrã sã trec nici o cilpã peste situaþiile, într-adevãr, extrem de dezagreabile, în care, ca oameni publici, ne-am surprins pomeniþi, reflectaþi, uneori chiar mânjiþi în presã de afirmaþii în total dezacord cu realitatea. Experienþele personale, amãrãciunile personale, durerile personale nu cred însã cã trebuie sã prevaleze judecãþii, raþiunii ºi unei poziþii cât se poate de obiective.

Aº vrea sã vã spun, sã îi spun domnului deputat, nu cred cã în ultimii ani sau, în orice caz, în ultimii doi ani, vreo iniþiativã legislativã a provocat reacþii atât de ferme, atât de vehemente în þarã ºi în afara þãrii, ca aceastã propunere pe care, astãzi, suntem invitaþi sã o discutãm.

Aº spune un adevãr sau, în orice caz, vã mãrturisesc convingerea cã toate aceste reacþii, toatã fervoarea acestor reacþii nu este provocatã în sine de iniþiativa legislativã a domnului deputat Paºcu. Cred cã a contat Ñ ºi nu spun cred, sunt sigur cã a contat Ñ o sumã întreagã de momente, care nu au putut fi percepute altfel decât ca gesturi de intimidare ºi, uneori, de îngenunchiere a mass-media venite din partea puterii.

Cred cã tot ce s-a întâmplat, toate declaraþiile fãcute, începând cu preºedintele þãrii, cu membri ai Cabinetului, inclusiv de domnul ministru Paºcu, legat de felul în care funcþioneazã presa, legat de felul în care ar trebui sã funcþioneze presa, au creat acel halou, au creat acea stare de suspiciune, au declanºat acea stare de alertã care, într-un final, a dus la reacþiile interne ºi la reacþiile externe.

Reamintesc doar declaraþia scãpatã într-un comunicat al Ministerului Apãrãrii Naþionale, pentru care un om de eleganþa ºi de þinuta domnului ministru al apãrãrii a fost nevoit sã îºi cearã cuvenitele scuze. Toate lucrurile acestea au contribuit ºi s-a ajuns la situaþia în care, astãzi, o lume întreagã spune _nu_ acestei iniþiative legislative. Acum, sã ne înþelegem foarte bineÉ