Daniela Cernat

Vã mulþumesc frumos. O sã încerc sã rãspund la întrebãri.

În primul rând, daþi-mi voie sã prezint puþin care a fost istoricul, pentru cã a generat destule întrebãri, istoricul acestor negocieri cu partea suedezã pentru reglementarea pretenþiilor.

Dupã cum ºtiþi, obligaþiunile de stat care au fost emise în perioada anilor 1929Ñ1931, reprezentând certificate de trezorerie ºi obligaþiuni de stat, au însumat, la valoarea nominalã, 31,7 milioane de dolari S.U.A., la care se mai adaugã o sumã de 9,9 milioane de coroane suedeze.

La aceastã sumã se adaugã ºi pierderi care au fost suferite înainte de 1989 ca urmare a aplicãrii legislaþiei române de naþionalizare din 11 iunie 1948 ºi din 19 aprilie 1950.

Partea românã a început negocierea cu partea suedezã cam prin anul 1993. La momentul respectiv, firma ABB Electroinvest a fost desemnatã ca mandatar sã reprezinte interesele pãrþii suedeze. În continuare, în 1995Ñ1996, s-au reluat tratativele, s-au constituit comisii interministeriale, dar niciodatã, în perioada respectivã, în 1995Ñ1996, aceste tratative nu au putut fi soluþionate. Mai mult, în 1995, Suedia a încercat sã internaþionalizeze problema datoriei României ºi a insistat pe lângã Fondul Monetar Internaþional, dacã vã aduceþi aminte, condiþionând semnarea memorandumului cu România.

Discuþiile au continuat în anul 1997, printr-o scrisoare adresatã ministrului finanþelor de atunci, de cãtre ministrul suedez. Firma ABB Electroinvest a continuat sã se arate interesatã în contul pretenþiilor financiare ale Suediei faþã de România.

În 1998 au continuat discuþiile, ºi în 1999. În urma discuþiilor care au avut la sediul Ministerului Finanþelor ºi a mai multor întâlniri cu firma ABB Electroivest, partea suedezã a fãcut un calcul al datoriei pãrþii române, care la 1 iunie 1999 reprezenta 3,8 miliarde dolari S.U.A.

În urma discuþiilor care au avut loc în comisia de negociere, partea suedezã a renunþat la o parte din acestea, s-a demonstrat modul de calcul, termenul de prescripþie, ºi partea suedezã, în formã finalã, propune ca pretenþie 650 de milioane de dolari S.U.A. Asta era în iunie 1999. Pânã la finele anului 2000 nu au mai avut loc runde de negocieri, toatã situaþia s-a împotmolit aici, în jurul acestei sume Ð 650 milioane dolari S.U.A.

Negocierile cu partea suedezã au fost reluate în perioada 27Ð28 martie 2001. Aduceþi-vã aminte cã partea suedezã a preluat preºedinþia Comisiei Europene. În acest context ei au venit ºi au prezentat, la 28 martie 2001, împreunã cu firma ABB Electroinvest, o nouã pretenþie, care însuma, prin aplicarea de dobânzi la soldurile existente, dobânzi la dobânzi, 4,3 miliarde dolari S.U.A. Normal cã delegaþia românã nu a acceptat o asemenea sumã. Noi am solicitat ºi aplicarea discontului, aºa cum practicãm ºi noi în relaþiile cu alte state de unde avem de recuperat creanþe. Negocierile din prima parte a anului 2001 s-au finalizat, ajungându-se la aceastã sumã, de 120 de milioane dolari S.U.A. În ceea ce priveºte fundamentarea sumei, cum a fost ea stabilitã, am s-o rog pe doamna Aura Gereanu, care a fost membrã în Comisia de negociere, sã vã facã mai multe precizãri.