Corneliu Dorin Gavaliugov

Vã mulþumesc pentru cuvântul acordat ºi, într-adevãr, înþeleg voioºia câtorva colegi ai mei, ceea ce deja de câteva zile credem cã ar fi o nouã majoritate în Senat, dar majoritatea întotdeauna trebuie sã dea tonul la amendamente care de care mai spectaculoase, aºa cã le luãm pe toate în considerare.

Revenind la dezbaterea acestei vechi ordonanþe, care are în fond un element care constituie pânã la urmã un amendament ºi care ne leagã de anul 2000, ºi anume eliminarea impozitului pe venitul agricol pe anul 2000, vreau sã vã spun cã ºi în alte parlamente de veche tradiþie, care nu au fãcut o pasiune din a legifera stufos, de multe ori texte de lege sunt aduse în actualitate, printr-un simplu amendament, ºi acel amendament are o mare influenþã asupra vieþii economice, asupra societãþii, ºi lucrurile merg înainte ºi se legifereazã în alte domenii pentru care societatea are interes ºi reprezentanþii sãi.

Revenind exact la obiectul dezbaterii noastre, eu cred cã sunt justificate ºi ironiile formulate de câþiva colegi senatori, pentru cã eu n-am observat pânã acuma ilustrul reprezentant al Ministerului Agriculturii, domnul secretar de stat Pete, cã ne-a oferit nouã, pentru ca sã judecãm, sã vedem, dacã, într-adevãr, eliminarea în totalitate a impozitului agricol, eliminarea a 95%, eliminarea a 10% este mãsura de care are nevoie agricultura noastrã. Agricultura noastrã care, la ora actualã, este alcãtuitã dintr-un sector foarte numeros de mici fermieri sau posesori de pãmânt care nu fac altceva decât îºi depun ultimele venituri, ultimele economii pentru a încerca sã înfiripe o culturã agricolã, ºi atunci problema esteÉ Sigur, un coleg senator spune ”ºi dacã are ce mâncaÒÉ Din pãcate, ajunge sã nu mai aibã nici ce mânca.

Deci aceea este o problemã, ºi altã problemã este cã, fie secetã, fie vreme bunã, deja marile organizaþii de exploatare, marile trusturi de exploatare agricolã realizeazã câºtiguri uriaºe pe care noi, prin aceastã prevedere legalã, otova, deci fãrã acea aplecare faþã de complexitatea raportului dintre cel care exploateazã un teren agricol ºi cu resurse, cu capital în spate, ºi cel care abia reuºeºte sã-ºi ducã viaþa de pe azi pe mâine, dãm o simplã, o unicã prevedere legalã.

Aici cred cã a fost ºi apelul pe care l-a fãcut colegul nostru care a vorbit mai înainte legat de unde este raportul complex de norme fiscale în acest domeniu la nivel european ºi în ce mãsurã le aplicãm noi ºi dacã România procedeazã bine exceptând de la impozitul agricol agricultorii pe anul 2000, când, de fapt, cred eu, ar fi trebuit sã avem înainte de a adopta o decizie o imagine, cum spuneam, foarte clarã.

Cei care au, într-adevãr, resurse, ºi care, eu cred. Nu putem renunþa la bugetul public, la impozitul pe care ei îl datoreazã statului, pe anumite culturi care nu au fost afectate de secetã, ºi alþi agricultori, în speþã, micul agricultor care, într-adevãr, prin aceastã mãsurã ar trebui apãrat ºi, de ce nu, poate ar trebui sã adãugãm alte mãsuri cu care sã-l ajutãm sã supravieþuiascã ºi sã rãmânã baza agriculturii noastre ºi în anul urmãtor.