Ioan Iovescu

## Vă mulțumesc.

Am ascultat cu mare atenție colegii, spre deosebire de ei, care nu m-ascultă, dar să știți că experimentul s-ar putea să reușească dacă revenim – ce a spus colegul – să și votăm. Aici e problema.

Colegii zic: păi, de ce să merg? Dezbateri, degeaba vorbesc, că nu m-ascultă nimeni. De votat, nu votez. Atunci, prefer să vin miercuri după-masă, la ora 16.00 – chiar la ora 16.00, deși începe la 15.00 –, să-mi exprim votul și merg acasă.

Eu cred că formula asta, cu luni – birouri, tot ce aveți... și să lăsăm ziua de luni pentru plen comun, care, o dată pe lună, de două ori pe lună se întâmplă să fie necesar să-l avem... este foarte bună. Ziua de marți, iarăși, cu comisii și plen după-masă. Doar că plenul de după-masă – cum cred că și domnul Sârbu e de acord, și dumneavoastră – să-l prelungim, cum am cerut aseară. Dar, din păcate, regulamentul nu-mi permite să fac propunerea de prelungire a programului. Astfel, domnii de la balcon azi erau acasă, își vedeau de treabă. Au venit și azi, din cauză că noi nu am reușit ieri să terminăm un punct pe care l-am pus pe ordinea de zi.

Deci propunerea mea concretă este ca ziua de marți s-o prelungim. Eu am propus jumătate de oră, dar am înțeles că s-ar dori chiar o oră. Sunt de acord ca în ziua de marți să lucrăm trei ore, până la ora 18.00, și apoi, în ziua de miercuri, eu cred că programul este bun, doar cu acea specificație: să votăm măcar, măcar, măcar legile ordinare.

Eu personal mi-aș dori să votăm tot. Dezbatem, votăm – ordinar, organic, ce-o fi – și cu siguranță atunci va fi interes de a fi în sala de plen.

Vă mulțumesc.