Petre Daea

Vă mulțumesc.

...au înaintat un număr de amendamente, practic, la Legea nr. 45/2009. De ce? Pentru că așa cum spuneam, și colegii m-au ajutat, legea nu a cuprins toate aspectele care puneau în stare de funcționare Academia de Studii Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Nu este prima dată când în Senat sau în Camera Deputaților, într-un cuvânt în Parlamentul României, și nu numai, au ridicat problema, cu diverse ocazii, diverse persoane reprezentând diverse instituții ca Academia de Studii Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”.

Practic, sistemul de cercetare din România a fost pus sub un tir continuu din care au rezultat două lucruri: îndepărtarea cercetătorilor din domeniu și punerea în stare de funcționare a acestui sistem.

Iată de ce graba Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală s-a materializat. Prin ce? Prin a discuta mai devreme față de termenul stabilit de programul dat de Biroul permanent.

Din acest punct de vedere, aș vrea să mulțumesc membrilor comisiei că au acceptat această discuție. Vreau să mulțumesc celor patru comisii care au dat avizul pentru acest act normativ.

Nu știu dacă în acest moment este perfect ceea ce se dezbate aici, înțelegând prevederile juridice puse în pagina propunerii legislative, dar nu știu dacă trimiterea din nou la comisie – și din acest punct de vedere aș vrea să vă rețin atenția câteva minute pentru interesul pe care trebuie să-l avem față de sistem – ajută sistemul. Vă spun că nu. Nu!

Avem posibilitate, stimați colegi, să votăm cum vrem – pentru, împotrivă sau să ne abținem –, dar prin retrimitea la comisie dăm sentimentul clar că încă nu este conturată ideea în plenul Senatului de a ajuta, pe cât posibil, acest sector extrem de mult afectat ca urmare a multor decizii pe care le-am luat de-a lungul timpului.

Nu vreau să le pun sub semnul întrebării, fiindcă sunt decizii luate într-un anumit moment, de aceea și legiuitorul, și acela care a creionat drumul legislativ au văzut în viitor că amendamentele nu numai că sunt posibile, dar sunt și necesare pentru armonizarea legislativă.

Stimați colegi,

V-aș ruga – și apelez la bunul meu prieten, vicepreședintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, un om deosebit, cu care lucrez foarte bine – să înțelegeți foarte bine că această pledoarie o fac nu _pro domo,_ ci o fac pentru un sector care așteaptă, cel puțin, semnalul că vrem să facem bine, și nu rău.

V-aș rămâne recunoscător dacă votul dumneavoastră nu ar fi acela de retrimitere la comisie, fiindcă eu aș avea un disconfort dacă acest rebut s-ar așeza în mănunchiul rezultatelor pe care eu le înregistrez – sau comisia le înregistrează – la această dată. Nu, tocmai venim împotriva ideii de a reglementa cât mai rapid un domeniu care necesită aceasta.

Mă uit și la domnul coleg Hărdău, care m-a ascultat cu mare plăcere. Am făcut o pledoarie pentru un sistem pe care dumneavoastră îl cunoașteți și la care, cu siguranță, ați contribuit de-a lungul timpului, noi toți de aici am contribuit ca să meargă mai bine. Putem face același lucru și astăzi.