Ion Hadârcă

Vă mulțumesc. Bună dimineața! Mult stimată doamnă președinte de ședință, Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de azi este „Papa Francisc, pentru trei zile – președinte al României”. Este prima parte a discursului.

După torida zi de 26 mai, ziua alegerilor europarlamentare, când spiritele încă încinse riscau să detoneze fragilul cazan carpatin, iată că peste România pogoară, în chip profetic, pacea și toleranța, stingând, cel puțin pentru moment, patimile, ura și excesele de zel electoral. Aceste/acele trei zile istorice ale vizitei Sanctității Sale papa Francisc, înaltul prelat al Bisericii Catolice de la Roma și șef al Statului Vatican, au avut și încă vor avea, cu certitudine, un impact major pentru țara noastră. Înalți prelați de diferite confesiuni, Președintele României, prim-ministrul Guvernului, președinții Camerelor Parlamentului, miniștri și șefi de partide, personalități notorii și vedete publice, toți împreună adunați cu resemnare sub zâmbetul blajin și sub sceptrul divin al puterii papale, au creat acea stare deosebită de subsumare a tuturor diferențelor, încât părea că, pentru trei zile, în România însuși papa Francisc a fost nedeclaratul președinte al țării.

Poposit în România la un interval de două decenii pe urmele Sfântului Ioan Paul al II-lea, în țara binecuvântată atunci drept „Grădina Maicii Domnului”, papa Francisc a fost curios să cerceteze Grădina atât în larg, cât și în profunzime, atât natura, cât și oamenii ei. Papa I-a mulțumit lui Dumnezeu că a trimis ploaia pentru a-l face să renunțe să călătorească prin ea cu elicopterul, mărturisind că din mersul cu mașina: „Am văzut un peisaj foarte frumos, cum nu am mai văzut. Am traversat toată Transilvania. Este o frumusețe, nu am mai văzut niciodată așa ceva: foarte, foarte frumos!”

Și unde, dacă nu în Grădina Maicii Domnului, se pot realiza minunile, se pot regăsi frații întru credință, despărțiți de vremuri tulburi? Am trăit cu toții emoțiile întâlnirii de la Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, dar mai ales ale serviciului divin comun ortodox-catolic de la Catedrala Mântuirii Neamului. Privim lucrurile încă foarte de aproape – vorba lui Blaga, „multe lucruri nu le vedem fiindcă le privim foarte de aproape” –, ca să le putem judeca în toată deplinătatea conținutul lor, dar cu certitudine am vrea să credem că anume așa ar trebui să arate împăcarea universală, ecumenică a bisericilor creștine. Pentru că Iisus Hristos este unul, unic și indivizibil. Și cine știe dacă peste alte câteva decenii nu va veni momentul în care vom putea

spune că, mulțumită acelei zile de 31 mai 2019, la Catedrala Mântuirii Neamului din București s-a făcut primul pas spre apropierea ecumenică a creștinilor după marea lor schismă de la 1054, adică de acum aproape o mie de ani.

În misiunea lui de cercetare a Grădinii Maicii Domnului, papa Francisc a insistat să viziteze cele trei provincii istorice ale României, consfințind prin gestul său recunoașterea unității indisolubile a românilor. La Iași, capitala Moldovei istorice și capitala istorică a României, părintele pontif a predicat în aceeași cheie a unității de neam, de familie, de credință. În discursul rostit în fața miilor de pelerini de diferite confesiuni adunați în fața Palatului Culturii, papa Francisc a chemat la respectul față de tradiții, față de predecesori, față de apropiații din jur: „Mă bucur să știu – zicea el – că în această piață de află chipul familiei lui Dumnezeu care îi îmbrățișează pe copii, pe tineri, pe soți, pe persoanele consacrate, pe bătrânii români din diferite regiuni și de diferite tradiții, precum și pe cei din Moldova, cei veniți de dincolo de Prut – subliniem –, pe credincioșii ceangăi și pe cei de limbă poloneză și rusă. Duhul Sfânt ne convoacă pe toți și ne ajută să descoperim frumusețea de a sta împreună, de a ne putea întâlni pentru a merge împreună. Fiecare cu limba sa și cu tradiția proprie, dar toți fericiți de a ne întâlni ca frații.”