Ion Hadârcă

Vă mulțumesc.

Bună dimineața, stimate domnule președinte al ședinței! Doamnelor și domnilor senatori,

Subiectul declarației mele politice de astăzi este „Migrația trebuie abordată instituțional”.

În vremuri pașnice ne confruntăm cu fenomene caracteristice stărilor de război. Este vorba de fenomenul devastator al migrației, mai precis cel al emigrației, pentru că anume emigrarea populației române către alte țări și alte destinații ne întristează și ne îngrijorează.

Vin cu acest subiect oarecum în reluare, având în vedere că el a fost abordat și discutat în Legislativ de mai multe ori în ultima vreme. În euforia libertății postrevoluționare a anilor ’90, limbajul politic a adoptat un nou termen, aparent ecumenic, „românii de pretutindeni”, care în realitate atenuează și umbrește marile drame istorice, geografice, sociale ale națiunii române, inclusiv cele migraționiste. Vom remarca, în treacăt, că noțiunile de „migrație” și „de pretutindeni” sunt complementare, dar nu și sinonime absolute. „De pretutindeni” marchează o finalitate, iar „migrația” este un proces astăzi în plină desfășurare.

Din diferite perspective, procesul migrației este azi abordat în statele limitrofe, dar și la nivel continental, în instituțiile comunitare ale Uniunii Europene. Este o dovadă în plus că fenomenul reprezintă o gravă problemă nu doar pentru România, ci și pentru întreaga Europă. Rezultatele recentelor alegeri parlamentare din Italia demonstrează cu prisosință acest fapt.

Mulți tratează subiectul migrației unilateral și la modul populist, dând vina pe guvernările postdecembriste, pe incapacitatea acestora de a gestiona economia, țara, de a crea noi locuri de muncă, multe și bine plătite. Indubitabil, contează și acest factor, dar să nu uităm că rădăcinile răului se trag din gravul accident istoric produs în secolul XX. Comunismul a deviat România de la mersul ei firesc de dezvoltare. În anii regimului totalitar, țara a fost transformată într-un lagăr de muncă forțată. Căderea comunismului și, în consecință, a Cortinei de Fier în Europa a scos în lumină marea discrepanță dintre nivelul de viață din Occident și cel din răsăritul Europei.

Puterea reculului a fost pe potriva discrepanței și, iată, astăzi vorbim de o statistică de peste 3,4 milioane de români plecați la muncă în străinătate sau stabiliți definitiv acolo, cu tot cu familiile lor. Datele plasează România pe poziția a doua într-un top mondial al migrației.

Cifrele vin de la Organizația Națiunilor Unite și au fost difuzate în a doua jumătate a anului trecut. Conform acestor estimări, românii sunt întrecuți doar de Siria, stat care se confruntă cu un îndelungat război civil. În procente, diaspora română reprezintă 17 procente din populația totală a României. Expertiza demonstrează faptul că România are cea mai accelerată creștere a numărului de migranți într-un stat care nu s-a confruntat cu războiul.