Victor Cristea

Vă mulțumesc.

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică este inspirată din realitățile de zi cu zi pe care le trăim. Se intitulează „Să nu ne jucăm cu Natura! Se răzbună...”.

În România, ca urmare a așezării sale geografice, clima este temperat-continentală, cu patru anotimpuri. Fenomenele meteorologice specifice unei astfel de clime – ploi, zăpezi, inundații, viscole –, prin efectele lor, pot fi benefice, dar și păguboase.

Conform Constituției, obligația statului, a Parlamentului, a cetățenilor este de a veghea permanent la diminuarea efectelor distructive ale situațiilor de calamitate prin măsuri pragmatice, științifice, ridicate la rang de politică de stat. După 24 de ani, realitatea românească se prezintă în anul 2014 ca fiind expresia unei democrații politice și economice înțelese „original” de către guvernările anterioare: reprezentanții acestor guvernări au dobândit libertatea și dreptul de a face orice, au consolidat ca societate un model economic și social bazat pe principiul bunului-plac, excluzând cetățeanul din actul de guvernare, diminuând rolul și eficiența Parlamentului.

Această stare de lucruri a dus la eșecul tuturor așa-ziselor reforme care nu au vizat trebuințele primare ale românilor, ci erau proiecte fără viziune, produse de un număr restrâns de lideri politici fără vocație constructivă, proiecte de supraviețuire politică. Elocventă în acest sens este tragedia prin care au trecut românii cu ocazia inundațiilor sau înzăpezirilor. Nu s-a învățat nimic...

De fiecare dată există aceleași probleme: lipsa digurilor, amenajarea râurilor și pâraielor, lipsa utilajelor eficiente de deszăpezire, lipsa perdelelor vegetale de protecție, pe scurt, lipsa de preocupare pentru siguranța cetățenilor, pentru calitatea vieții lor, investiții insuficiente în domeniul mediului și al transporturilor. Lipsa de experiență și de profesionalism a adus mai multe pagube decât criza economică.

Semnificativă în acest sens este „criza meteorologică”, „criza albă” din zonele calamitate de zăpadă abundentă și de viscol, declanșată în februarie 2012 și ianuarie 2014. Criza din 2012 a înregistrat 80 de morți, iar în 2014, 13 persoane până în prezent. În consecință, tot cetățeanul român este cel care plătește factura crizei: cu vieți omenești, cu bunuri materiale agonisite.

Toate efectele distructive ale calamităților care s-au abătut asupra României au scos la iveală două aspecte: calitatea precară a vieții oamenilor; fără sursă de încălzire, apă, alimente, iluminat, oamenii s-au simțit fără ajutor sub troiene; instituțiile statului, fără organizare și fără tehnologie modernă, fără investiții în realizarea unor plantații de protecție, s-au dovedit incapabile de a diminua efectele viscolului, de a readuce viața la normal.

Aceasta este moștenirea păguboasă pe care a preluat-o actualul Guvern.

Tragedia prin care trece poporul român trebuie să fie un subiect de reflecție pentru toți factorii de decizie. Experiența ne-a demonstrat că: