Aledin Amet

Vă mulțumesc. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Problema rezidenței pentru cetățenii turci stabiliți în România”.

În România, după anul 1990, s-au stabilit, promovând afaceri în diferite domenii ale economiei, numeroși cetățeni turci. La început într-un cadru restrâns, inițiativele au căpătat amploare, astfel încât, în ultima perioadă, acestea s-au diversificat. Există importante societăți cu capital turcesc. Dacă până în anul 2007, situația vizelor de ședere a acestor persoane în țara noastră era una structurată în baza acordurilor dintre cele două state, după data respectivă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, problematica a căpătat o altă dimensiune.

Mulți cetățeni turci rezidenți și-au întemeiat familii și își desfășoară aici activitatea. Marea lor problemă este că obțin greu cetățenia română, chiar dacă își doresc acest lucru, motivele fiind prevederile stricte din legislație. Considerăm că o mai mare flexibilitate ar fi, până la urmă, un lucru benefic. Firește, respectarea legii este un act indiscutabil. O revizuire însă într-un mod pozitiv a tematicii reprezintă un pas firesc și, de ce nu, necesar.

Problema vizelor și problema rezidenței sunt cele pe care le propun, în discuții, cetățenii turci stabiliți în România. Este corect să-i ascultăm, este bine să oferim încrederea noastră unor oameni atașați deja de valorile spirituale ale națiunii române.

Într-o Europă unitară, diversitatea culturală joacă un rol esențial. Mesajul este însă unul singur și el se reflectă în progres.

Vă mulțumesc.

Cred însă că problemele APIA sunt mult mai complexe și ele țin atât de superficialitate și de gradul redus de conștiință a funcționarilor publici, dar și de inconsecvența, lipsa de coerență și transparența măsurilor dispuse de conducerea ministerului.

Da, domnule ministru Ilie Sârbu, vă aduceți aminte că în martie vă atrăgeam atenția asupra faptului că acei 100 și ceva de euro la hectar trebuie să ajungă la timp la țăranul român, altfel își pierd din valoare.

Din păcate, datele preliminare la 23 iunie 2009 indică faptul că peste aproximativ o săptămână, adică la 30 iunie 2009, nivelul de efectuare a plăților complementare nu va depăși maximum 75%, în cel mai fericit caz, iar România va fi iarăși penalizată de Uniunea Europeană cu milioane importante de euro, bani pe care va trebui să-i suportăm din nou de la bugetul de stat.

Explicația că nu sunt bani pentru partea de cofinanțare pe care trebuie s-o suporte statul român nu stă în picioare, dat fiind faptul că la începutul anului 2009 Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură a semnat un contract de mentenanță pentru softul, care și așa nu merge, de, atenție!, 12,5 milioane euro.

Și atunci mă întreb și vă întreb dacă nu cumva gestionarea problemelor la APIA a scăpat de sub control, fiind necesară o analiză profundă, și asta într-un timp cât mai scurt posibil, date fiind implicațiile activității acestei structuri din subordinea Ministerului Agriculturii.