Vlad Tudor Alexandrescu

Sunt câteva întrebări care, din pricina felului în care s-a derulat astăzi procedura parlamentară, vor rămâne, cu siguranță, fără răspuns aici, în Senat.

Una din ele este, stimați colegi din majoritatea parlamentară: de ce ați refuzat în mod categoric și constant sesizarea Comisiei de la Veneția pentru emiterea unui punct de vedere privind modificările pe care urmează să le duceți..., să le aduceți răspunderii magistraților? Mai ales în situația în care CCR a declarat neconstituționale articolele respective, iar modalitatea în care au decurs dezbaterile în cadrul Comisiei speciale comune a Parlamentului a stârnit ample nemulțumiri în cadrul societății civile și a fost criticată în mediile naționale și internaționale.

De ce ați propus modificări de natură să afecteze buna funcționare a sistemului judiciar, respectiv dublarea programului de formare în cadrul INM, majorarea vechimii necesare pentru promovarea în funcții de execuție la instanțe și parchete, reducerea vârstei de pensionare pentru magistrați, fără efectuarea unor studii minimale de impact?

De ce ați eliminat din statutul procurorului prevederile legale care îi garantează acestuia independența? Respectiv pierderea garanției stabilității îl transformă pe procuror _de facto_ în simplu executant al dispozițiilor conducătorilor de parchete și, așa cum am arătat, implicit, ale ministrului justiției?

Toate aceste lucruri – și, din păcate, nu am timp să le enumăr pe toate – rămân pete pe obrazul Parlamentului României, dar vă asigur că ele nu vor putea trece bariera constituțională, pentru că Uniunea Salvați România nu numai că va vota împotriva acestui proiect de lege, dar va merge mai departe și va ataca acest proiect din nou la Curtea Constituțională.

Vă mulțumesc.